I found love

#9

Vineri. Ora 08:16.
Nu l-am mai văzut pe Ryan de miercuri și mă îngrijorează starea lui. Azi e ziua mea de naștere. Mâine voi avea parte de o petrecere "regală" dată de mama mea cu ajutorul tatei. El a oferit, în cea mai mai mare parte sprijin financiar. În ultima vreme, eu și mama am vorbit aproape zilnic. În principal, legat de petrecerea mea cea mare, dar, pe lângă asta, pot spune că mama a încercat să se adapteze mediului meu și să se simtă cât mai confortabil alături de mine. A vrut ca și eu să fiu comodă lângă ea, dar nu cred că eram încă pregătită să mă port ca și cum nu mă alungase pentru aproape șaisprezece ani.

Aveam emoții pentru ziua de sâmbătă. O grămadă de lume urma să vină iar eu sigur aveam să mă fac de râs.

Chrys mi-a adus o carte drept cadou deoarece știa cât de mult îmi place să citesc.

-Asta e pentru tine, a spus el înmânându-mi cartea. Sper să îți placă!a zâmbit dulce.

-Normal. Tu mereu știi ce vreau.am răspuns eu

-Știi ce? Chiar mă gândeam la niște budincă.

-Îmi citești gândurile.am spus râzând.

-Atunci haide să cumpărăm budincă pentru toți.m-a îndemnat el calm cu un zâmbet senin și m-a tras de mână. În ultima vreme, el și Anna nu avuseseră tocmai cea mai bună relație, iar eu nu voiam să îl mai întreb și altceva legat de ei doi. Îi puteam observa tristețea și acum, dar nu îndrăzneam să îi mai pun sare pe rană.

În pauza de o oră, m-am întâlnit cu toată gașca mea de prieteni la cantină și am luat loc la masă. Chrys a luat un pahar și a început:

-Această masă și toată ziua de azi este doar a ta, Emma.m-a privit încrezător. Ești aici din clasa a cincea pentru noi toți, și îți mulțumim! Azi ne bucurăm că te avem și că te vom mai avea multă vreme. Tu ești cea mai bună prietenă a noastră. Apoi a ridicat paharul și a așteptat până când toți am făcut același gest. Am "ciocnit paharele" și am început să râdem veseli. Chiar eram fericită. Prietenii mei erau lângă mine și asta conta enorm de mult. După masă am ieșit în curtea școlii pentru a lua puțin aer proaspăt. Adam a venit la mine alergând și mi-a înmânat o bucată de hârtie.

-Cineva mi-a spus să ți-o dau. A explicat el încă gâfâind. Mi-a luat ceva să te găsesc. Ai văzut-o pe Elena?

-Nu. A plecat cu Elizabeth să cumpere ceva...cred că niște reviste. Elizabeth a vorbit toată ziua despre una din revistele sale favorite pe care vrea să o cumpere. Trebuie să fie pe aproape.

-Mersi.a spus. Apropo, a adăugat el îndepărtânu-se de mine, tipul care ți-a trimis acest bilet părea tare drăguț. Ai o pradă bună. Apoi a pornit într-un râs.

Am despăturit hârtia și am citit

"Dragă Emma,

Te aștept în locul nostru preferat. Știu că preferi să stai departe de mine, dar vreau să îți ofer și eu un cadou de ziua ta. Ar însemna mult să nu mă lași baltă.

                                             Ryan."

Am zâmbit și am pornit spre locul în care noi doi ne vedeam înainte în pauze. Nu îl mai văzusem acolo de vreo două săptămâni. Dar acum era acolo...mă aștepta. Brusc, m-am oprit. Mă aștepta. Pe mine. Iar eu îl refuzasem. Nu eram gata să...

Doar Du-te! Strigă la mine o parte a creierului meu.

Am luat o gură mare de aer și am pornit din nou.

Când am ajuns, Ryan era pe pătura de pic-nic alături de chitara sa. L-am salutat și am luat loc pe pătură, lângă el.

M-a privit intens și a zâmbit fără să spună nimic timp de aproape un minut, dar apoi și-a amintit de ce era aici.

-Eu...nu credeam că o să vii.a spus el privind în jos.

-Dar m-ai așteptat...Am spus eu.

-Da...nu puteam pierde ocazia chiar dacă nu credeam cu adevărat în ea.

-Sunt aici.am spus zâmbind. Exact unde ar trebui să fiu acum, nu?

-Cred.a zis el zâmbind și înroșindu-se. Eu făcusem asta? Era așa din cauza mea? Aveam efectul ăsta asupra unui băiat?

Și-a luat chitara în mână și a spus:

-Am scris acest cântec pentru tine. Sper să îți placă!

A început să cânte o melodie atât de minunată, ce îmi amintea de petrecerea ce avea să aibă loc următoarea zi. Melodia suna cam așa.

Melodia mă facinase complet. L-am privit în ochii săi căprui până ce a atins ultima coardă. Momentul în care melodia s-a terminat a fost ceva oarecum magic deoarece ochii noștri s-au întâlnit. Ai lui exprimau emoție, ai mei plăcere. Simțeam libertate. Mă simțeam înțeleasă. Mă simțeam bine în preajma lui.

-Știu că un cântec nu valorează aproape nimic. Nu costă bani și nu poate fi purtat. Nu poate fi fotografiat și nici nu e cu adevărat un cadou.a spus el jenat.

-Glumești, nu? Un cântec înseamnă muncă, sentimente, exprimare liberă, curaj...L-am încurajat eu sinceră.

-Sentimente...a șoptit el ca pentru sine, însă eu am auzit. M-a privit în ochi și am văzut o sclipire...O speranță. Nu voiam să nărui acea speranță. Am zâmbit. Atunci, tipul blond, cel mai bun prieten al lui, pe care îl văzusem cu el în prima zi, a apărut și a început:

-Ooooo, cineva are o întâlnire? A întrebat el accentuând cuvântul întâlnire foarte amuzat.

Ryan și-a lăsat privirea jos.

-Nu.a răspuns el.

-Serios? Părea că ca distrați voi doi, porumbeilor.a zis batjocoritor.

-Noi doar...încercă Ryan să explice...ne-am întâlnit întâmplător. E ziua ei și m-am gândit să o las să stea cu mine...știi tu,...

-Mda...privi neîncrezător blondul. Acum poți sta cu mine. Eu și Alya mergem împreună. Poate vii și tu.

-Tu și Alya? Dar aș fi în plus.

-Toți băieții vin cu iubitele lor. Așa ca ia-ți și tu iubita despre care nu vrei să ne spui și vin-o. Oricare ar fi ea.a spus privindu-mă dezgustat, probabil sperând să nu fiu eu aceea. Ne vedem. a mai adăugat și a plecat.

Ryan și-a cerut scuze, și-a luat chitara și a plecat. Am rămas singură. Din nou... și toți prietenii lui credeau că eu sunt iubita sa...și mă urau.