I found love

#14

Vineri. Soarele era sus pe cer când m-am trezit de dimineață. M-am ridicat din pat încercând să ghicesc ce oră era. Îmi doream să mai fi dormit. Mă durea capul. Din nou. Dar aveam școală. M-am dat jos din pat și am intrat în toaletă. Mi-am făcut un duș lung și fierbinte după care mi-am spălat dinții. Am intrat în cameră purtând doar un prosop în jurul corpului meu și am căutat haine în dulap. Am ales o bluză albastră de dantelă și o pereche de jeanşi negri. Mi-am pus botinele negre cu toc și am coborât. Mi-am luat rucsacul lăsat în living ziua precedentă și am plecat după ce i-am salutat pe Robert și tata. Mama era plecată la mall.

-Domnișoară, mama dvs. m-a rugat să mă asigur că ați luat micul dejun . mă anunță Robert chiar înainte ca eu să plec.

-Mă tratezi ca pe un copil și la 16 ani?am zâmbit eu sperând să primesc puțină autoritate în fața sa.

-Eu doar îmi fac meseria.

-Serios?am întrebat cu o uimire prefăcută evidentă.

-Da. Bine, țin la dvs. Vă știu de mică. Cu siguranță vreau să mă asigur că nu plecați din casă până nu mâncați ceva.

-Bine.am spus mulțumită de răspuns și am intrat în bucătărie. Am luat un măr din fructieră și m-am dus spre ușă. La plecare, i-am mulțumit lui Robert pentru grijă și am părăsit casa.

Ajunsă la școală am început să mă plimb pe holuri așteptând să sune clopoțelul. M-am dus la dulapul meu și mi-am lăsat cărțile în el. Atenția mea a căzut pe un bilețel roz. L-am luat și l-am citit.

Ne vedem la pauza mare în curte.

Anonim.

Am privit în jur sperând să aflu cine făcuse asta dar nimeni nu părea să fi avut vreo legătură. Am oftat și am pus bilețelul în geantă apoi am plecat spre ora doamnei Liz. Geografie. Nu suport materia asta. Profa mă terorizează cu "importanța cunoașterii geografice a planetei". Eu doar vreau să trec materia.

Am luat loc în a treia bancă și am așteptat până ce profesoara a intrat. Mereu e nervoasă. Nu mă așteptam ca azi să fie altfel.

-Okay, lucrare.a țipat ea. Scoateți o foaie de hârtie.

M-am supus ordinului său și am rupt o hârtie din caiet. Ea ne dicta subiectele iar noi le notam pe foaia respectivă. Am încercat să rezolv cât mai bine exercițiile deși nu eram sigură pe mine 100%. Adică, serios, e geografie. Niciodată nu voi fi sigură 100%. Știu că nici tu, cel care citești asta nu știi numele și poziția fiecărui oraș.

La pauză am ieșit și am încercat să îi găsesc pe prietenii mei, dar era clar că nu fusese decizia corectă. Încă se certau.

-Pentru că nu mi-ai oferit tot ce am vrut!țipa Anna.

-Ți-am dat ce aveam mai bun.se scuză Chrys.

-O fată merită TOT.a evidențiat Caroline ultimul cuvânt.

-Dar trebuie să dea iubire la schimb.se băgă și Elizabeth.

-Încetați!încerca Elena zadarnic să îi oprească. Se uită toată lumea la noi. Țipați unii la alții de trei zile deja. E de ajuns!

-Atunci tu și Emma va trebui să vă spuneți părerea și noi vom decide după voi. Așa terminăm lupta.a decis Elizabeth.

Ne-am privit una pe alta confuze.
-Eu...eu sunt în echipa "Chrys".am spus. Și ceea ce faceți e o prostie, fetelor.am adăugat pe un ton calm. Anna, te-ai despărțit de el. Nu trebuie să îl acuzi atât. Tu ai decis să pleci. El te-a lăsat.

Anna s-a enervat mai tare.

-Poate asta e problema.s-a auzit și Caroline vorbind. Dacă o iubea nu o lăsa.

-Dar ea nu a plecat de zeci de mii de ori? Îl apăra iar Elizabeth.

-ÎNCETAȚI!țipă Elena. Nu mai fiți copii, bine? Emma, da, ai punctul tău de vedere dar hai să nu ne implicăm. Nu facem decât să punem paie pe foc.

-Probabil...Am răspuns.

-Anna, ei au dreptate. Ai plecat. Nu e nevoie de alte scandaluri. E suficient, bine?

-Okay...A înțeles aceasta în final.

-Iar tu, Chrys, meriți ceva mai bun. Caută ceea ce meriți și luptă pentru el. Haide, Du-te.

-Bine.a spus el.

Elena a rezolvat din nou un caz. Îngerul nostru păzitor.

În pauza mare am plecat în curtea școlii în speranța că îl voi întâlni pe anonimul care mi-a scris biletul. Erau așa mulți copii acolo. Cum aveam să ghicesc eu cine era el sau ea?

Brusc, cineva a venit la mine. Era Mike.

-Oh, aaamm, hei! Ce cauți tu aici?L-am întrebat.

-Am ceva să îți spun.

Am rămas blocată. Speram să nu se fi despărțit de Lexie.

-E legat de Zack.

Zack? Ce era în neregulă cu el?

-Okay, spune!l-am încurajat eu.

-Bine. Părea derutat. Parcă nu își găsea cuvintele. Sau modul în care să le scoată pe gură. Și atunci am înțeles.

-Zack...a sărutat altă fată. Te-am amenințat în privința lui. E un băiat rău. Îi place să se joace cu inimile fetelor. Asta am încercat să îți explic.

Îi place să se joace cu inimile fetelor. Această frază îmi tot suna prin minte. Nu puteam crede. A sărutat altă fată.

O săptămână întreagă...M-a ignorat total. Niciun mesaj. Acum înțelegeam de ce. Totul prindea contur. Se săturase de mine deja. Lacrimi mi-au izbucnit pe față și Mike m-a îmbrățișat.

-Ești bine?mă întrebă el mângâindu-mi părul ușor. Lexie a vrut să mă oprească dar i-am spus că trebuie să știi.

Plângeam. Doar plângeam. Nu spuneam nimic. Pur și simplu lumea părea un loc murdar acum. Prea murdar. Prea dur. Prea rece.

-De ce plânge prințesa?s-a auzit o voce familiară și apoi o mulțime de râsete. Râdeau de mine. Eu eram gluma lor. Știam asta. M-am întors doar ca să dau iar de blondul acela enervant. Toți prietenii lui Ryan erau acolo, inclusiv el, amuzându-se de situația mea.

Ryan privea podeaua. Nu râdea. Probabil chiar îi părea rău pentru mine. Nu știu...probabil. Mike m-a condus în școală și le-a arătat acelor idioți cea mai urâtă față a lui. Eu pe cea mai slabă.