I found love

#3

Imediat cum am scăpat de oră am fugit la Elena. Ea mă aștepta pe hol, destul de...uimită? Nu, caut un alt cuvânt. Panicată? Nu...emoționată.
-Emma!a spus imediat cum m-a văzut și a venit spre mine.
-Ești bine?am întrebat eu.
-Ei bine...da! De fapt, eu...și Adam, noi...mergem la o întâlnire!a spus ea emoționată.
-Oh, Doamne!am exclamat eu.
-Apropo, am văzut momentul în care ai plecat cu tipul acela...cine e? De ce nu mi-ai spus despre el?
Am început să mă simt vinovată pentru a fi o prietenă groaznică.
-El...El e Ryan. Abia ne-am cunoscut. Suntem doar amici.
-Sigur că da.a spus ea cu o privire de genul "nu va dura mult". Așa e mereu! Doar prieteni...apoi...
-Okay, am întrerupt-o eu. Haide să mâncăm ceva, bine?
-Bine...
În timp ce ne îndreptam spre magazin pentru a ne cumpăra cate un croissant, mi-am amintit că în acea zi trebuia să merg cu skateboardul cu Zack.

***
Ajunsă în sfârșit acasă după o zi plictisitoare de școală, m-am trântit direct pe pat și am stat asa timp de jumătate de oră, pana când telefonul meu a anunțat un nou mesaj și ecranul său s-a aprins. Am luat mobilul pentru a verifica mesajul. Era Lexie.

Ai ajuns acasă? Ieși azi după școală?

Am vrut să răspund un "Da" simplu când în mintea mea a venit din nou promisiunea de a îmi petrece timpul cu Zack. Iar Lexie nu era mare fană a plăcilor de niciun fel, așa că nu ar fi venit.

Scuze, sunt ocupată

Am zis în schimb sperând ca ea să înțeleagă că perioada ce urma avea să fie oricum una plină datorită mamei mele și a ideei ei "absolut superbe" de a realiza o petrecere pentru fiica sa sau ce mai eram și eu. Personal, mă simțeam mai mult ca un manechin al său decât ca o fiică.
Mi-am pus niște blugi pe mine și un tricou lejer și am luat skateboardul.  Am pus telefonul în buzunarul pantalonilor și am părăsit camera. Coborând, am auzit vocea mamei în living. Am încercat să trec neobservată, iar când am ajuns la ușă Robert mi-a șoptit:
-Mama dvs voia să vă spună ceva.
Am făcut o față dezamăgită și am lăsat un oftat să iasă din gura mea. El probabil că a observat asta pentru că imediat a zis:
-Am să o anunț că dormiți.apoi a plecat.
Am tras aer în piept și am șoptit un "mulțumesc" plină de recunoștință după care am plecat.

Când am ajuns, Zack deja mă aștepta.
-Aici erai!se auzi vocea lui. Am crezut că m-ai uitat.a exclamat cu un zâmbet ușor naiv și distrat.
-Uitasem.am spus eu începând să râd.
-Vai, tu!s-a prefăcut el jignit. Haide, vei pierde distracția!a mai adăugat înainte de a fugi.
L-am urmat și am început să mă distrez. În ziua aceea chiar am râs. Am lăsat toate lucrurile obositoare în urmă și m-am simțit bine. Asta după mult timp...Îi eram recunoscătoare lui Zack pentru asta în mare parte. Mă făcuse să râd asa mult. Îmi amintesc că, în ziua aceea, a glumit și a căzut de atât de multe ori, iar eu m-am amuzat de fiecare dată. Când am ajuns acasă, obosită și înfometată, părinții mei erau de negăsit. Mama nu locuia aici, dar nici tata nu era prezent. Robert m-a informat că cei doi erau în oraș. Am sperat să nu fie vorba de ziua mea. După o masă bună și un duș fierbinte am urcat în camera mea. Am aprins televizorul. Câteva secunde mai tarziu am primit un mesaj.

-HEY! Era Zack.
-Hey
-Ce mai faci?
-Bine. Tu?
-Bine.
-M-am distrat azi. Mulțumesc!
-A fost plăcerea mea.

Am vorbit destul de mult despre lucruri banale, apoi m-am culcat.