I found love

#19

Marți.

Am ajuns la școală și mi-am lăsat lucrurile în dulap apoi am plecat pe hol spre dulapul lui Ryan. Încă nu ajunsese la școală dar speram că va veni în ciuda a tot ce se întâmplase în ziua precedentă. Și, așa cum și dorisem, el a apărut pe culoar. S-a apropiat de dulap și mi-a evitat privirea. A deschis ușa și a pus acolo ghiozdanul său negru și câteva cărți. Și-a luat manualul de biologie și s-a întors.

-Ryan.l-am strigat.

Acesta s-a întors cu fața la mine. M-am apropiat de el.

-Ești bine?Am întrebat lăsând îngrijorarea să se observe în ochii mei.

-Eu...Am...Despre ce vorbești? Mă privea serios.

-Ryan, îmi pare rău pentru ieri.

-Nu e vina ta.A spus cu un glas amar. Tu îl placi pe Zack.

Știa?

-Am aflat de la Mike. Aparent, l-am auzit întâmplător.

-Eu...încercam să mă scuz

-Emma, e în regulă. Nu poți controla ceea ce simți. Dar ți-am promis să fiu aici și să te ajut, îți amintești?

-Vrei să faci asta?

-Vreau ca tu să fi fericită.

S-a întors pregătit să plece.

-Ryan, l-am strigat eu iar, vineri, pe la ora trei ar fi perfect.am spus și am zâmbit.

El m-a privit și a zâmbit.

-Serios?

-Da. Vreau să merg cu tine la o întâlnire.

-Bine. Vin să te iau. A mai spus și a plecat.

L-am privit cum se îndepărta zâmbind și m-am dus spre clasa mea. La pauza de prânz, prietenii lui au intrat în sala de mese în tăcere totală și mă priveau rușinați. Nu era vina lor. Poate aveau dreptate. Doar își voiau prietenul. Am înțeles. M-am ridicat și m-am dus la ei. Am luat loc lângă George.

-Hey. I-am salutat eu.

-Ryan nu e aici.mă informă unul dintre ei.

-Știu.am zâmbit. Am venit să vorbesc cu voi.

Toți se uitau la mine într-un fel...ciudat.

-Ascultați, am inceput, Ryan e amicul vostru. Desigur că nu am de gând să vi-l răpesc. Dar puteți să îi mai dați niște libertate. Adică, serios, cred că își poate alege singur prietenii.

-De aceea ești aici?Mă întrerupse George.

-De fapt, vreau să facem pace. Vreau să fim prieteni.

Acum chiar mă priveau ciudat.

-Desigur, asta doar dacă vreți și voi.

-Ryan e supărat pe noi. A zis unul.

-Ce? De ce? Ryan e , am inceput eu, el e atât de iertător și calm.

-Noi doar...

Se uitau unul la altul și nimeni nu mai spunea nimic. George a oftat. Am înțeles că nu voi afla nimic de la ei așa că am plecat spre locul in care mă așteptam să îl găsesc pe brunet.

Am ieșit în curte și am ajuns sub cireș. El era acolo. Cânta la chitară. Am luat loc lângă el pe iarba proaspătă.

-Ryan? Am încercat să încep discuția. Băiatul era nervos.

-Ce e?

-Am vorbit cu prietenii tăi. Sunt chiar de treabă.

S-a încruntat.

-Prietenii mei?

-Oh, haide, țin la tine. De aceea au făcut ce au făcut și...

-Dacă țineau la mine nu mă împiedicau să fiu cu tine.a izbucnit el. Am tăcut. Amândoi. Ei chiar făcuseră asta? Așa mult mă urau? Ce voiau de la mine?

-Ryan, am continuat câteva momente mai târziu punându-mi mâna pe umărul lui, ei sunt puțin geloși pe mine. Dar va fi bine. Vor accepta tot ce te face fericit.

-Nu știu...

-Mai dă-le o șansă. Doar una. Pentru mine. Mă rugam eu de el.

Și-a lăsat privirea jos și a oftat.

-Bine.a răspuns într-un final.

Și-a luat chitara și a plecat. L-am urmat până în școală.

Mergând spre sala de curs, l-am observat pe Mike. Am pornit spre el, decisă să aflu de ce a părăsit-o pe Lexie la doar câteva zile de relație. O rănise pe prietena mea, până la urmă.

-Mike. l-am strigat pe un ton calm.

Băiatul s-a întors enervat și a oftat.

-Ce vrei? Mă întrebă acesta.

-Mike, eu doar...Vreau să aflu de ce ai părăsit-o pe Lexie. Ți-ai bătut joc de ea. Adică, serios...Abia au trecut câteva zile și voi...

-Ascultă, nu vreau să vorbesc despre asta.

-O spui de parcă ea s-a despărțit de tine.

-Știi ce? Doar las-o baltă.

Doar las-o baltă. Dacă m-ar fi cunoscut cu adevărat ar fi știut că eu nu renunț niciodată.

Am plecat spre cursul meu hotărâtă să lămuresc situația. În următoarele pauze am incercat să dau de prietena mea dar avea telefonul închis.

La sfârșitul orelor am sunat din nou. De data aceasta mi-a răspuns.

-Alo?

-Hey, Lex.

-Hei...

Vocea sa era pierdută.

-Am încercat să aflu de la Mike de ce a ales să te părăsească dar nu vrea să îmi spună. Ieri a zis să te întreb și pe tine. Vreau....Vreau să vă împac și am nevoie să știu.

Și...Glasul ei a revenit la viață. Doar pentru o secundă. Apoi a murit din nou.

-Eu..Nu pot să îți spun. Îmi pare rău.a zis și a închis telefonul.

Okay atunci...hai la Skate parc!

Știam că Mike va fi acolo. Din păcate, uitasem că sunt șanse ca și Zack să fie acolo. Aparent, cei doi stăteau în locuri diferite așa că nu a fost greu să îl evit pe Zack și să ajung la Mike.

Acesta m-a văzut și a vrut să plece, dar sunt mai rapidă decât el. L-am oprit și nu m-am putut abține să nu fac pe dura.

-Mike, ești o persoană oribilă. Am țipat eu la acesta. Cum poți pur și simplu să te plictisești de o fată după câteva zile?

Se vedea că nu mai suportă. A țipat nervos:

-Lasă-mă!

-Nu! Ne datorezi niște explicații.

-Bine, fie. Vrei adevărul? M-a privit fix în ochi. Ok, te va durea. A luat o gură de aer în piept și a spus:

-Mai știi când ți-am spus că Zack a sărutat altă fată? Fata aceea era Lexie. M-a înșelat. Cu Zack.

Lexie? Am simțit o stare de greață și câteva lacrimi pe față. Știa că îl plăceam. Știa...