Capitolul 7

388 11 0
                                    


 - Copii... îmi pare rău , dar e posibil ca sa nu mai iasă viu din operația in care se afla . Spune Mătușa Magda . - Taci! In numele lui Dumnezeu , nu mai bate din gura ca o moara stricata ! Tata e puternic , nu ne va lasă ! Tata , ne iubește ... spune Chriss lovind peretele cu pumnul si saunele ce se afla in jurul nostru dispar la câțiva metri distanță .

   In nici 2 minute , apar 3 doctori cam de 30-35 de ani si îl duc pe fratele meu intr-un salon, pentru a-i face câteva Injecții calmante . 

 Mama îmi face semn sa mă duc lângă ea . Mă apropii , iar când sa o iau in brațe , ușile se deschid si pe ea iese doctorul care îl opera pe tata .

 - Cum se simte ? Întreb eu sărind pe domnul Kiwi . Este chinez de aceea se numește așa .

 - Operația continua ! Îmi pare rău sa va spun dar era sa își piardă viața acum câteva secunde . Nu va promit nimic , mai bine v-ați pregăti ! Nu cred ca va rezista , si chiar dacă va trai , o sa rămână pe scaun cu rotile câteva săptămâni . Ne spune doctorul chinez îndepărtându-se de noi. - Nuuu ! Soțul meu e puternic ! Spune mama așezându-se pe unul dintre cele 2 scaune care au rămas in picioare după ce s-a crizat fratele meu. 

 - Eu merg la Chriss ! le spun doamnelor si mă îndepărtez.

 Când vreau sa intru in salonul in care se afla crizatul familiei , îmi suna telefonul. Văd ca pe ecran apare poza lui Alex . Ii închid , dar nu încetează si iar mă apelează . Pana la urma ii răspund ca sa nu mă mai tot streseze cu apelurile .

 - Alo ! Spun eu nervoasa .

 - Unde ești ? Te aștept de jumătate de ora ! Nu mai vi ? Întreabă el ridicând vocea .

 - Alex , sunt in Tampa ! Nu vin nicăieri ...

 - Maine avem școala , iar ți-e acum ți s-a făcut dor de mămica ta ? Cere el informații .

 - Sunt la spital ! Dar ... de ce îți explic asta tocmai ție ? Spun eu după care închid telefonul . 

Intru in salon unde pe pat doarme fratele meu . E sub efectul calmantelor . Mă apropii si îl sărut pe frunte după care merg in cafeneaua spitalului si comand o cafea . Aștept cafeaua si iar îmi suna telefonul .

 - Ce mai vrei ? Întreb eu știind ca e Alex .

 - Ce cauți tocmai la spital ?! Întreabă el liniștit .

 - Trebuie sa îți dau socoteala ?

 - Eva... povestește-mi ! Spune el puțin mai încet .

 - Bine... Tata a avut un accident in misiune . A fost împușcat in jurul inimii cu 3 gloanțe . Doctorul spune ca e posibil sa nu se mai trezească . Este in operație si doctorul a spus ca era sa îl piardă dacă nu îl resuscita .

 - Îmi pare rău ... Sănătate ! Spune el si pun pariu ca s-a calmat de tot .

 - Nu e nimic ! Spun eu după ce sorb o gura de cafea .

 - Eva! Vino repede ! Striga Olga , fiica mătușii Magda .

 - Alex trebuie sa închid ! Ne mai auzim ! Spun eu băgând telefonul in buzunar si fugind către Olga . Ce este ?

 - Vino repede ! Au intrat 2 doctori si mai mult de 5 asistente in sala de operații in care se afla Unchiu Hassan ! Spune ea speriata . 

 Eu , Olga si Gilbert , fratele ei mai mare , alergam spre lift .

 - Toate sunt sus ! Spun eu apăsând ca descreierata pe butonul liftului .

 - Pe scări ! Striga varul meu . 

 Eu împreuna cu cei doi începem sa alergam pe scări in sus . Trebuia sa urcam pana la etajul 11 . Ajungem la al 6-lea si simt ca nu mai pot . Nu am mai alergat atât de repede de ceva timp . Nu mă las si îmi continui traseul  .

EvaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum