Please, Master...

1.

Fiecare secunda pe care o pierdea, fiecare minut pe care il irosea il faceau sa innebuneasca pe Alex. Mai avea aproximativ o jumatate de ora pana ajungea in Londra, orasul natal al sau si al lui Christian. Oh, cand se gandea la Chris era si mai agitat. Nu putea respira stiind ca el putea fi in spital sau, sau si mai rau. Stia ca a facut accident acum o saptamana, dar toate zborurile au fost anulate pana astazi. Totusi se gandea ca mai are putin, ca nu are de ce sa se teama. Acesta incepu sa bata in geam sa se joace cu parul de culoare negru, vopsit, si sa continuie sa se gandeasca la Chris. Oh, deabia astepta sa-l vada, ii era asa de dor de el, ii era dor sa-l trezeasca dimineata si sa-i faca micul dejun, sa-i aranjeze parul si hainele, sa-l sarute pe crestet... Alex era servitorul familiei Grey, una din cele mai roiale familii din Londra. De fapt, chiar asa s-au si cunoscut, el si Chris. Un zambet mic si timid ii aparu pe fata atunci cand se gandi la ei. Nu erau chiar un cuplu, el fiind un servitor iar Christian, un conte a.k.a mostenitor, dar ii placea sa creada asta. Visa la ziua aceea in care el putea iesi de mana cu el, sa se sarute in public. Obrajii i se intosira putin, gandindu-se la ultima seara in care plecase.

Acesta tresari atunci cand pilotul ii anunta ca vor ateriza in 10 minute, rugandu-i sa-si puna centura de siguranta si sa stea calmi.

Pana la urma avionul ateriza, acesta luandu-si in graba bagajele si sunandu-l pe Sebastian, managerul lui Chris.

-Alo, Sebastian, buna, am ajuns. Da. Nu mai e in spital? Bine, ma indrept spre voi. Cum adica? Ok. Vorbim cand ajung.

Putin conguz dar cu zambetul pe buze lua un autobuz pana la statia de taxiuri apoi ii ceru soferului sa-l duca la conac.

Si-a luat geanta, i-a multumit soferului platindu-l generos apoi se apropia de corpul servitorilor, lasandu-si bagajele in fata si strigand dupa Sebastian.

-Sebastian, sunt aici! Unde este Chris?

-Sh, vorbeste mai incet...

-De ce? Vrei sa-i faci o surpiza lui Chris?

-Serios, Alex, vorbeste mai incet. O sa te-

-Ce e cu galagia asta?

Zambetul sau era pana la urechi, acesta intorcandu-se si aproape sarind pe conte ce statea si-l privea serios. Il privea confuz, nestiind de ce nu-l saruta, de ce nu-l imbratisaza sau macar zambeste.

-Chris?

-Sebastian, cine este si de ce ma striga pe primul nume? Cum indrazneste?

-Stapane, acesta este servitorul de care va spuneau parintii dumneavoastra. Va rog sa-l scuzati pentru neobrazarea sa, va asigur ca va fi pedepsit. Pe de alta parte acesta va lucra zilnic in conac, asa ca il voi instrui cu noile reguli.

-Parintii mei mi-au spus de un tanar ce a servit casei timp de 10 ani deja, nu ma asteptam sa reactioneze ca un incepator.

Alex incepu sa tremure, asezandu-se intr-un genunchi, plecandu-si capul.

-Iertare, stapane. Voi fi in sala de mese in jumatate de ora cu mancarea gata...

-Asa mai merge...spuse contele, privindu-l rece.

Acesta pleca impreuna cu cele doua servitoare ce se pare ca avusesera probleme in aranjarea gradinii pentru venirea matusii Sale... Alex ramasese pe podea, auzind usa inchizandu-se in fata sa. Atunci siroaie de lacrimi ii cadeau pe fata, tremura, iar respiratia lui devenea din ce in ce mai sacadata. Nu-si putea imagina ceea ce a vazut, ce se intampla?!

-Alex, te-am rugat la telefon sa ma lasi sa-ti vorbesc inainte de a face contact cu stapanul. In accidentul de masina acesta s-a lovit la cap, acest lucru facand sa-si piarda memoria....

-A..as...asta insemnand ca... a uitat?.. Nu?!

Deja isi simtea capul greu, obosit si nu credea ca mai vrea sa se ridice de pe acea podea veche.

-Imi pare nespus de rau... Dar va trebui sa te pregatesti...