Please, Master...

18.Final 2.

Va rog cititi si 18 final 1. Acest capitol este o continuare, nu o alternativa.

DUPA CATIVA ANI

Ma asezam pe canapeaua dulba, gandindu-ma ca ar trebui sa ma duc pana la magazin. Afara era cetos, iar nimeni nu se sinchisea sa iasa din casa, chiar daca era Valentine's Day..

-Alex, ma duc pana la magazin sa cumpar ceva. Nu incui usa.

Mi-am luat paltonul, ridincandu-ma de pe canapea, dar atentia imi fu luata de micuta bucata de hartie de pe masa.

"A... Acea hartie afurisita.."

Am prins-o intre degete, iesind pe usa de la intrare a apartamentului destul de marisor.. Nu trebuia sa ma grabesc, dar o faceam.. Nu il pot lasa singur in casa, cine stie ce mai face de data asta..

Am platit alimentele pe care le bagasem la intamplare pentru a-mi face de mancare, apoi am plecat. Mi-am ridicat privirea pentru a privi spre silueta lui Alex, ce ma privea cu un zambet mic pe fata.

-Doamne, ti-am spus sa ramani in casa... Hai..

Ma apropi de silueta, oprindu-ma in dretul ei.

-Nu pot sa cred ca dupa atata timp, tot nu am putut uita de tine...

Ma indreptam spre apartament, deschizand usa, inainte de a auzi sunetul respiratie sale si sunetul facut de pantofii sai. Mainile mi-au cedat, iar pungile mi-au cazut din maini. Nu.. Lacrimi au inceput sa-mi curga pe chip inainte de a ma intoarce pentru a privi chipul ce inca imi zambea. Alergam, aproape impiedicandu-ma de scari si cazand. L-am trantit pe asfaltul ud, lipindu-mi buzele de ale sale.

-IDIOTULE! am strigat printre suspine. Idiot nemernic ce esti. Te urasc! Nu poti fi real! Esti real?!

Ochii sai rosiatici sclipira, mainile atingandu-mi obrajii calzi pentru a-mi sterge lacrimile.

-Sunt real.. La Multi Ani, iubire.

Era real! Chiar era real... Isi adusese aminte, nu-i asa?

-Esti un idiot! am spus eu printre lacrimi.

-Sunt idiotul tau acum. Deci, ma primesti si pe mine in casa sau vrei sa inghet aici.

-Inghiata! Asta meriti dupa cat am suferit.

Acesta chicoti, imbratisandu-ma si sarutandu-ma.

-Hai in casa. O sa racesti.