Please, Master...

8.

  Isi aseza toate ingredientele pe masa, incercand sa-si aduca aminte reteta pe care nu o mai preparase de ceva timp. Stia ca ii lipseste ceva, dar nu-si putea aminti de nicio culoare.. Spera doar ca Sebastian sa fie prin preajma, nu plecat asa cum a fost zilele astea. Nu era nici in camera lui, nici in liniving. Strabatu coridorul ce lega sala de mese, subsolul, liftul si holul ptincipal, vazand unul dintre servitorii noi. Se grabea, era incruntat si nu voia decat sa-l gaseasca pe Sebastian. Il ignora complet pe servitorul ce striga in spatele sau. El se intoarse buimac, zambind cald.

-Credeam ca n-o sa raspunzi.

-A.. Scuze, sunt destul de ocupat si nu te-am auzit.

-Nu-i nimic buna. Eu sunt Klaus.

-Alex. Sti unde este Sebastia il cautam si..

Alex privi in ochii sai albastrii, ce il hipnotizau efectiv. Isi inclesta pumnii pe langa corp, facand un pas in spate, dar simti peretele rece ce reprezenta o fundatura. Klaus facu un pas in fata, aplecandu-se spre fata sa. Era mult mai innalt decat Alex, acest lucru intimidandu-l. Isi puse mainile incat sa-l poata bloca pe Alex, lipindu-si buzele fortat de ale sale. Alex ae zbatu in stransoarea sa, dar nu reusi decat sa-l indeparteze o secunda. Auzi niste pasi apasati ce se apropiau de locul unde se aflau ei. Intoarse usor, privondu-si stapanul ce il privea trist si dezgustat in acelasi timp. Lacrimile se scurgeau pe chilul sau in secunda in care Chris se intoarse pe calcaie, dand coltul. Ii impinse manalui Klaus, incecand sa-si ajunga stapanul din urma, dar usa biblotecii se inchise fix in fata sa. Nu putea intrazni s-o deschida, nu dupa tot ce a facut... Se sprijinii de perete, trupul cazandu-i pe podeaua prafuita. Lacrimile ii curgeau usor pe obraji, ca un parau lin. Auzi un suras usor ce se apropia de el, neindraznind sa deschida ochii. Stia ca-si va iesi din fire, stia ca iar nu se va mai putea controla. Isi deschise usor ochii, inclestandu-si dinti atunci cand vazu ranjetul de pe fata blondului.

-Macar nu a facut mare caz din asta-

Palma lui Alex se izbi de obrazul sau, facandu-l sa-si intoarca, capul in cealalta directie. Alex il prinse de gulerul, tragandu-l aproape de el. Il privi serios in ochi, trantindu-l de podea. Era atat de nervos incat voia sa-l omoare in bataie. 

Lacrimile de furie i se amestecau cu cele de tristete. Se simtea asa de gol de dinauntru, Chris era singurul si unicul care conta pentru el. Nu avea familie, nu voia sa aiba, voia doar sa aiba grija de el, sa fie cu el pentru totdeauna. Se lasa pe acesta, apropiindu-si fata de urechea sa.

-Ti-as putea distruge viata in atatea feluri. Nu-ti poti imagina.

Klaus izbucnii in ras, badjocoritor.

-N-ai curaj sa omori nici o musca, plangi daca stapanul tau se supara pe tine si ma ameninti pe mine?

Acesta pufni, zambindu-i si privindu-l in ochi. Alex se puse cu genunchiul pe stomacul sau, incepand sa apese din ce in ce mai tare. Isi baga mana in gatul sau, strangandu-l cu putere. Un zambet dracesc ii aparu pe chip, incepand sa respire greoi de nerabdare. Klaus sa tuseasca si sa se chinuie sa iasa din stransoarea sa, dar nu avea nici o sansa. Alex se apleca si mai tare peste trupul sa, muscandu-si buza si infruptandu-se cu mila ce se zarea in ochii blondului.

-Alex!

Il auzi pe Sebastian strigand in spatele sau, dar nu se opri. Doua maini puternice ii trasera de pe trupul lui Klaus, el luand o gura mare de aer, innecandu-se de cateva ori. Sebastian il privi serios pe Alex, dar acesta nu se putu abtine din a zambi spre blond. 

-Potoleste-te! 

Tipatul lui Sebastian il trezi pe Alex din transa.

-Ana, ajuta-l pe Klaus sa se ridice. Ma asteptati amandoi in sala de mese. 

Fata da aprobator din cap, in cateva secunde disparand din hol.

-Nu ti-ai mai luat pastilele...

-Nu sunt un nebun care trebuie sa-si ia pastilele.. Ma pot controla.

-Spune cel care tocmai era sa-l omoare! Nu te poti contola. Nu acum, Alex.

-Poate ca nu am vrut sa ma controlez! Poate am vrut sa-l bat mar ca sa nu se mai ridice de jos! M-am saturat ca oamenii sa se bage in treburile mele, sa distruga tot! Sa te vad acum cum va reactiona Chris cand ma vede! Poate chiar trebuia sa termin mai repede si sa nu mai ramana nimic din el!

Alex isi lasa capul in podea, siroaie de lacrimi se scurgeau pe gatul sau, imbiband camasa cu lichidul sarat de care se saturase deja. Se saturase de toata chestia asta! Respira sacadat, tremura si incepu sa sughite din cauza plansului. Alex pleca spre bucatarie, fara sa mai spuna nimic, voia doar sa fie singur pentru o vreme.

Chris:

Priveam cu desgust spre el, nici nu voiam sa-l mai vad in fata ochilor. Doamne era asa de gelor, imi venea sa-l iau pe sau si sa-l incui in dormitor, si...

Ah, gandul ii fugi spre lucruri nu prea ortodoxe ceea ce-l enerva al dracului de tare. Se inchise in bibloteca de cateva minute, auzind doar plansete de cealalta parte a usii. Chiar voia sa o deschida dar stia ca nu se va putea abtine sa-i traga un pumn tipului.. Curiozitatea il macina pe dinauntru, dar apoi trasarii auzind o bubuitura, apoi rasul badjocoritor al blondului. 

Nu stia sigur ce se intampla de cealalta parte a usii, dar auzea o gramada de gemete de durere. Un strigat distruse tacerea, apoi Sebastian incepu sa tipe la Alexander. Chris era destul de confuz si nu prea stia ce se intampla, dar la sfarsit, expira zgomotos, intelegand.. intelegand putin din situatia asta. El deschise usa, vazandu-l doar pe Sebastian ce era extrem de incruntat.

-Stapane, ma scuzati pentru galagia facuta. Nu stiam ca sunteti in biblioteca.

-Ce s-a intamplat?

Sebastian ii explica stapanului sau, acesta simtindu-se destul de prost pentru ca-l ignorase pe Alex... Da aprobator din cap, pasind spre camerele servitorilor. Hohote de plans se auzeau de cealalta parte a usii. Se rezema de acesta, lasandu-si capul sa se sprijine de usa.. O facuse si de data asta, nu-i asa?

~

Incerca sa adoarma dar nu se putea gandi decat la Alex, la parul, sau trupul sau, irosul pielii si gustul, aproape incepu sa geama de placere. Inspira miosul afrodisiac, mirosul sau, frecandu-si piciorul unul de celalt, simtind boxerii cum incep sa-l stranga. Nu se mai putu aptine...