Please, Master...

5.

Acesta imi deschise usa, privind spre strazile slab iluminate ale acestui cartier saracacios din Londra. Am privit in jur, incerand sa-l zaresc pe Domnul Lee, dar nu puteam zari nici o fiinta prin apropiere. Am oftat, privind spre cer. Va ploua in scurt timp... O bubuitura se auzi, eu privind spre strada pustie pentru a vedea de unde a venit zgomotul.

-Stapane! 

Narator:

Alex alerga spre stapanul sau ce era confuz, trantitndu-l la pamant. Un foc de arma se auzi. Chris se uita spre Alexander, inca confuz, apoi simti picaturile de apa scurgandu-se pe fata. Alex gemu de durere, asezandu-si mana pe umarul strapuns de glont. 

-Alexan-

-Stapane, te rog stai calm, cand ma ridic va rog sa va asezati intr-un loc cat mai sigur, va rog.

Chris incuviinta, pregatindu-se pentru a fugi. Alex se ridica si privi barbatul destul de scund, unflat si chelios. Acesta se incrunta serios la vederea pistolului intreptat spre el, scrajnindu-si maxilarul.

-Stapane, va ascult porunca.

-Omoara-l.

-Inteles, stapane. 

Alex facu o mica plecaciune apoi privi in directia omului ce inca il ameninta cu arma de foc. Acesta incepu sa fuga in directia lui, scotand pistolul din costumul negru. Ochii ii sclipira atunci cand ajunsese in cateva secunde in spatele domnului, amenintandu-l cu pistolul la tampla.

-Ai de gand sa te predai?

Omul zambi miseleste, incercand sa-l loveasca dar Alex se feri. O secunda de ezitare iar omul ii aruncase pistolul, Alex aruncandui-l si pe al sau cat mai departe de ei. Acesta scoase un pumnal de forma circulara, sfasiindu-i camasa. Alex zambi, prinzandu-l pe om de mana si trantindu-l la pamant, cu piciorul pe umarul sau.

-Of, chiar imi placea camasa asta.

Alex se apropia de urechea sa, soptindu-i:

-Stapanul meu va fi foarte suparat daca nu ii voi asculta porunca, asta insemnand ca daca vei misca, mana ta va fi rupta.

Omul inghiti in sec. Un sunet de auzi din spatele lor, Alex intorcandu-si capul pentru a-si vedea spatanul insfacat si luat pe sus. 

-Stapane! 

Alex se enerva, rupandu-i mana omului apoi strigand:

-NU IMI PLACE ATUNCI CAND OAMENII SE BAGA IN TREBURILE MELE!

Acesta ridica pistolul, impuscandu-l pe om in frunte.

-De asemenea nu-mi place sa las urme...

Zambetul sau ajunse deja pana la urechi, scrajnind iar din dinti. Incepu sa alerge spre caleasca, luand unul dintre cai si incepand sa galopeze in directia rapitorilor. Ochii i se inlacrimara, acesta sarind de pe cal in centrul cercului facut de cei 5 rapitori. 

-Unde imi este stapanul?

Aproape tipa in momentul acesta, unul dintre acestia zambind si dandu-se la o parte. Il durea maxilarul, la cat isi strangea dintii incercand sa se calmeze atunci cand vazu vanataile de pe trupul stapanului sau. De asemenea costumul era sfasiat, lasandu-i la vedere pieptul zgariat. Alex apasa tragaciul, omorandu-l pe cel mai apropiat, cel din dreapta sa.

-Daca unul dintre voi indrazneste sa-si mai puna mainile mizerabile pe stapanul meu, va ajunge mancare pentru leii stapanului. Acum, daca vreti va puteti retrage si-

Un foc de arma a fost tras, Alex ocolind glontul ce-i trecu pe langa ureche cu un sunet asurzitor. Zambind, se apropia de ei cu pistolul indreptat spre tipul ce trase in el. Toti din jur si-au scos armele, ranjind spre servitorul a carui mana sangera. Alec isi scoase cutitele de bucatarie, aranjate frumos pentru ocazii speciale ca acesta, nimerind in 2 in picior si crestet. Inca incerca sa ramana calm, dar ameteala in cuprinse din cauza mainii ce sangera. Trebuia sa termine repede aici, asigurandu-se ca stapanul sau nu va mai fi in pericol. Gloantele incepeau sa zboare prin aer si cadeau pe pamant odata cu picaturile mari de ploaie. Costumul sau incepea sa devina din ce in ce mai stramt si incomod, acesta aruncand martea superioara a costumului intr-un loc mai ferit. Nu mai avea foarte mult timp pana ce locuitorii vor fi alarmati de zgomot, chiar daca sunetul ploii il acoperea pe cel al gloantelor. Era timpul sa incheie acest lucru. Incepu sa alerge si ii rapuse pe cei doi, imobilizandu-i, apoi il rezolva si pe liderul lor, indreptandu-se spre Chri.

-Stapane!

Alex, il cuprinse in brate pentru a ajunge la incheietura sa, desfacandu-i nudul de la mana.

-Sunteti bine?

-Da, dar trebuie sa-

Alex se sprijinii de umarul sau, respirand sacadat.

-Ma scuzati, stapane, dar rana de la brat nu ma ajuta foarte tare. Va rog lasati-ma sa-mi recapat puterile pentru a putea pleca.

-Inteles.

Chris ii privi pentru o secunda ciudata, atingandu-i varfurile parului ce acum se facuse alb.

-Alex?

Acesta se ridica rapid, ochii sclipindu-i, dar se intrista vazandu-i ochii goi, confuzi.. Isi propti la loc capul pe umarul sau, stand acolo in ploaie. Acesta incerca sa se miste, dar Chris il trase mai aproape de el. Vocea sa calda, dar dura ii dezmierda auzul, iar mana ce-i atungea spatele ii trimitea fiori in tot corpul.

-Nu stiu cine esti... Dar ma simt al naibi de ciudat in preajma ta. Sunt obosit... Haide..