Please, Master...

16.

Multumeac placintaa si 01_yuki_01 pentru voturi! <3

Imi aparu o expresie mirata atunci cand incercam sa inteleg cuvintele rostite de micut.

Chiar daca atunci nu am inteles, totul devenise clar acum. Barbatul imi puse o pereche de catuse, apoi iesind cu mine din beciul conacului. Ma duse pana la o usa veche, de lemn, apoi ma impinse inauntru.

-Pregatestete! rosti acesta inainte sa incuie usa in urma mea. M-am ridicat de pe podea, sprijinindu-ma de perete pentru o clipa. Capul inca ma durea, dar pot spune ca eram in stare sa gandesc. M-am uitat in jur privind baia alba, curata si hainele ce erau asezate pe cantul cazii. Am dat drumul la apa, simtind picaturile reci ce-mi facusera muschii sa se incordeze. Dupa ce mi-am spalat trupul, am asezat hainele murdare in cosul metalic, apoi le-am imbracat pe cele stramte, mulate as putea spune ce chiar ma faceau sa arat ca o curva masculina. Am inghitit in sec, auzind usa deschizandu-se.

-Hai odata!

Blugii albi, prea stramti ce imi scoteau toate formele in evidenta, ghetele cu toc si curelele din piele neagra atrageau privirea tuturor din conac.. Privirea imi era cazuta in pamant, privins spre usa pe care trebuia sa intru. Ma dezlega, apoi ma impinse in interior.

Simteam cateva perechi de ochi privindu-ma, dar nu indrazneam sa imi ridic chipul pana ce am auzit un glas gros, aproape ca al meu, ce ma chema sa ma asez langa el. Acesta le spuse celorlalte persoane sa iasa din camera. Eu ramanand pe capalea langa el. Cele doua degete ale sale imi ridcara chipul, eu intalnindu-i ochii de culoarea smaraldului, electrizanti ce ma priveau ca dorinta. L-am privit rece, indepartandu-ma putin de trupul sau, dar fara folos, acesta lipindu-ma de trupul sau cald. Isi lipise buzele de ale mele, eu retragandu-ma chiar daca mana sa ma forta. Ma privi furios, strangand de cateva suvite, eu icnind. Blondul ma intinse pe pat, legandu-mi mainile de gratiile sale. Se aseza pe mine, apropiindu-si chipul de al meu.

-Nu esti prea cuminte, ce pot spune. Celalalt macar asculta.

Ochii lui Alex sclipira, amintindu-si de micutul ce statea in temnita, dandu-si seama in ce situatie se afla. Blondul isi aseza mana pe pieptul sau coborand incet spre fermuarul pantalonilor lui. Alex icni atunci cand ii simti mana pe suprafata membrului sau, ce acum se misca de sus in jos.

Nu voia asta, nu voia asta in nici un fel, lacrimile cazandu-i pe chip sufocat de gemetele stise. Un batut in usa il facu pe blond sa se opreasca, dar nu inainte sa-si termine treaba, lasandu-l pe Alex in pat.

-Scuze pisoias, dar trebuie sa plec. Sper sa inveti sa fi o pisicuta cuminte.

Ranjetul de pe fata lui il inspaimanta pe Alex, privind cum acesta iese pe usa dubla. Lacrimile i se scurgeau continuu, gandul fiindu-i doar la Christian..
Chris:

Inghiteam in sec, simtindu-mi inima cum se sfarama. Cautam prin biroul tatei, chinindu-ma sa aflu ceva, dar nimic. Unul dintre servitori se apropia de mine, intinzandu-mi o scrisoare. Era de la Sebastian. Am deschis pliculetul, ochii marindu-mi-se atunci cand citeam cele 3 randuri din nou si din nou. I-am multumit rapid, apoi m-am indreptat spre cea mai rapida caleasca, vrand sa aajung cat mai repede acasa.

"Stapane,

     O scrisoare intintulata cu numele de Victor Parker a veni in aceasta dimineata, decorata cu un simbol necunoscut mie.

                              Sebastian"

Chris intra in conac, cautandu-l cu privirea pe Sebastian. Se indrepta spre biroul sau, deschizand usa.

Am privit spre biroul meu, ce era curat si bine organizat, vazand plicul cu un simbol ce imi aducea aminte de ceva. Stiam ca mai vazusem unde o scrisoare ca aceasta. Ochii mi-au sclipit, deschizand sertarul lateral al dulapului cu carti, pentru a vedea multe scrisori vechi, impaturite intr-un colt. Am privit spre scrisul asemanator si simbol, aducandu-mi aminte de el.. Victor.

Am deschis plicul, privind spre cuvintele scrise caligrafic, cu o cerneala neagra.

" Draga Christian,

Se pare ca am incurcat putin lucrurile. Dar nu te teme. El e in siguranta. Of, chiar speram ca vri fi tu de data asta, dar ce pot spune, cred ca ma multumesc si cu animalutul tau de companie.

                                   Parker."

Ochii i-au devenit cenusi, lacrimile ii curgeau pe obraji, iar pumnii strangeau hartia cat de tare puteau. Pieptul il durea atat de tare, credea ca se va prabusi si acolo va ramane...

Se sprijini de marginea biroului, un oftat chinuint parasindu-i buzele.

Scrisoarea fu trimisa mamei sale, pentru a o studia impreuna cu echipa spreciala a sa. Stia ca poate face asta, doar era un detectiv cunoscut al Londei. Chiar daca nu avea stare, Chris se prabusi in canapeaua din din biblioteca, adormind cu cateva poze pe care le gasise intr-un sertar din camera lui Alex.