Please, Master...

17.

Multumesc Yuri-Maria si Anime_59 pentru ca au inceput sa ma urmareasca.

Alex se trezi privind spre incaperea necunoscuta lui, cu pereti de un galben mustar, luminata slab de un bec atasat se peretele din stanga. Cearceaful pe care era asezat avea un aspect mototolit, mirosind a levantica. Suvite ii cadeau pe chipul palid, obosit, ce acum incerca sa se intoarca pentru a privi mai bine imprejurimile. Isi simtea trupul acoperit doar de cearceful de culoare rosiatica, ceea ce il facu sa se inteunte. Dar ochii blondului il fixara cu privirea, oferindu-i un zambet cald inainte de a se apropia mai tare de trupul gol al lui Alex. Obrajii ii devenira o culoare trandafirie, iar mainile i se infasurara in jurul trupului, inghitind in sec. Dar privirea lui Victor deveni serioasa pentru un moment.

-Alex... Imi pare rau ca trebuie sa-ti spun asta, dar.. Stapanul tau mi-a trimis o scrisoare, respectiv tatalui meu spunanad ca a gasit aceasta adresa pe biroul sau si ca nu stie ce este cu ea. A mentionat printre altele, deoarece s-au intalnit dupa, ca nu-si aminteste nimic... Tatal sau este un vechi amic al lui, iar tata a reusit sa-l gaseasca si sa-l anunte... Imi par-

Alex nu mai auzea nimic dupa cuvintele rostite de ele, parca scufundandu-se intr-un abis negru in care se afunda din ce in ce mai adanc. Nu, nu putea sa se intample asta?! Nu acum! Ochii ii deveneau din ce in ce mai goi, iar lacrimile incepeau sa se formeze in coltul ochiului, cazand odata cu tremurul ce incepu sa se simta in oasele sale, oferindu-i un vag contact cu lumea reala. Ce naiba se intampla?!

Ochii i se deschisera, trupul ii tremura, iar corpul i-a fost tras inapoi de catre catusele cu care era legat de pat. Plangea la propriu, iar suspinele umpleau camera cu un zgomot tiuit, scurt si de tonalitate ridicata. Incerca sa-si recapete respiratia, dar simtea ca se sufoca, ca nu mai are aer. Atunci Victor intrabpe usa apropiindu-se rapid atunci cand il vazu in ce stare se afla, dar Alex il indeparta de trupul sau, incercand sa-si opreasca tremurul continu. Victor il prinse de o mana, desfacandu-i catusa de la mana. Acesta se ghemui pe cearceaful albastrui, acoperindu-si fata cu mainile, dar nu putea sa faca nimic. Medicamentele ii erau acasa, acolo unde era si Christian. Simti buzele calde ale lui Victor ce i le alinta pe ale sale, indepartandu-l pentru a respira.

-Nu merge asa! Chia... ma un doctor sau..

Alex trebuia sa ia guri mari de aer pentru a reusi sa fie mentinut treaza, nu ca atunci cand lesina era mai ok.. Camasa incepea sa-l spranga, iar pumnii i se inclestara in carnea abdomenului sau, chinuindu-se sa se calmeze.

Dupa cateva momente de tortura.. Unul dintre servitori ii administra o doza de morfina, odata cu o pastila calmanta.

~

Christian se trezi in masina de politie, unde si adormise, dandu-si seama ca ajunsesera la destinatie. Mama sa tot il tragea de maneca pentru a-l trezi, asa cu macea si cand era el mic. Dintr-un motiv sau altul era mult mai atent la imprejurimi, incepand sa-si aminteasca fragmente.. Nu era de mirare la Alex se chinuia sa-i readuca aminte... Era mereu impreuna cu el, toate amintirile sale fiind legate de capul acela blond-albicios, de care ii era asa de dor.. Totusi nu-si pitea aminti nimic de acel pliculet gasit in sertarul sau, plin cu o pudra alba ce mai degraba era morfina decat vreun drog.. Avea de gand sa intrebe pe cineva ce era cunoscator de efectele benefice ale acestui drog, temandu-se..

Batu apasat in usa, de cateva ori, batand dintr-un picior, odata ce mama sa ajunse langa el, iar nimeni nu raspundea. Mai batu odata incepand sa strige. Un servitor destul de scund, cu un spate incovoiat si cu o voce groasa, dar cu un accent londonez stalcit, raspunde intr-un sfarsit la usa.

-Da.

Chris se apropia de barbat, urmarit de mama sa in orice caz, poate-l pocnea pe pitic sau ceva, el incepand sa se adreseze acestuia, intrebandu-l de spatanul sau.

-Domnul Parker nu este acasa, este plecat intr-o deplasare in Germania. Va reveni la un moment dat in tara si-

-Unde in Germania? vorbi serios Chris, inclestandu-si maxilarul.

Barbatul facu un semn, panicandu-se si lasand un alt servitor sa se ocupe de musafirul nepoftit.

-Da. spuse o vice groasa, ragusita si care mirosea a tutun.

-Mi-as dori locul exact unde se afla stapanul dumneavoastra, daca nu va suparati.

Barbatul lua o postura rigita, muschii mainilor incorsandu-se, acesta rostind.

-Nu suparam! Adresa stapanului este complet confidentiala.

-Asta inseamna ca as putea face o ancheta si sa va iau pe toti la interogat, dar stiu ca esti baiat bun si nu vrei asta, incluzand faptul ca voi umba in lucrurile stapanului tau.

Barbatul ingana, inchizand usa. Ii facu semn mamei sale. Aceasta incepand sa vorbeasca prin statia sa, Christian lovind cu putere zidul, apoi intrand in caleasca pentru a merge spre casa...