Please, Master...

14.

Nup, chiar un o sa va placa acest capitol. Dar, na... Trebuia sa bag ceva dramatic nu-i asa? ;) Sper ca nu v-am supart prea tare. Si de asemenea vreau sa-i urez Buna lui ElyAdda. Voi incerca in fiecare capitol sa va mentionez si pe voi, veteranilor.

Furia lui Christian se diminua in zilele urmatoare, noptile fiind presarate cu saruturi si soapte calde, dar in acelasi timp, el devenea stresat de Alex, ce isi petrecea timpul doar cu el. Nu ii displacea, dar nu se putea oprii din a se gandi ca ceva rau va urma. Si nu acea senzatie de acum o luna. Era mult mai rau. Era mereu stresat si inchis in el, dar pe Alex nu-l deranja. Era fericit, chiar.

Strazile londoneze erau intunecat pe timpul noptii iar ceata se instaurase, punand stapanire pe intreg orasul. Multimea isi facea loc pe ganguri, pe strazi, aglomeratia fiind prezenta pe tot parcursul zilelor. Alex era fericit, chiar nu mai plansese saptamana asta. Era vioi, iar ochii ii straliceau ca niciodata. In seara aceasta era un concert de opera, iar Alex era asa de entuziasmat incat ii tracea de maneca pe stapanul sau, ca un tanc de 5 ani, spre magazinul de jucarii. Stelele presarau cerul, chiar daca ceata facea vederea clasa imposibile. Aerul rece intra in plamanii lui Alex, iar briza il facu sa tremure pentru o secunda. Incepea sa devina destul te aglomerat, Chris lipindu-se de trupul lui Alex, asteptand sa poata intra in teatru. Stia ca nu facea asta intentionat, dar se simtea al naibii de bine. Stapanul sau ii zambi draceste, musacandu-i lobul urechii. Alex chicoti, strangandu-l usor de mana calda, atingerea sa facandu-i simturile sa se cutremure.

Intr-un sfarsit, acestia ajunsesera inainte de inceputul piesei, asezandu-si pe scaunele cu numarul 221 si 222. Alex scoase din geanta pe care o purta cu el, doua masti de carnaval, special aduse pentru acest teatru. Erau un simbol al identitatii secrete a privitorilor. Mastile au fost puse iar scaunele au fost ocupate de acestia. Opera incepu cu o uvetura de Bethoween, continuand cu spectacul propriu-zis.

Chris era captivat de spectacol, atunci cand un foc de arma se auzi, luminile stingandu-se bruns. Alex simti un miros intepator ce-i incetinea gandirea si ii inchidea ochii, intr-o bucata de tesut, ce ii fu aplicata pe nas si gura. Acesta se prabusi pe podea, fara a mai constientiza ce se intampla.
Chris:

Privirea panicata imi era atintita spre multime, pentru a-l zari pe Alex, dar totul era asa de agitat, iar mastile nu ma ajutau cu nimic. Chiar daca era intuneric bezna, puteam zari trasaturile faciale ale persoanelor, chiar si hainele, dar nicio urma de Alexander.

Mi-am mijit ochii atunci cand luminile s-au aprins la loc, iar agitatia se mai domolise. M-am impiedicat de o geanta de piele, cunoscuta mie, ce avea un biletel, langa scaunul de langa mine.

"Vei plati, veti plati cu totii, dar mai ales tatal tau, asa ca m-am gandit sa-i iau scumpul sau fiu."

Hartia, nesemnata, a fost stransa in pumn de catre Christian, acesta scrasnind din maxilar. Furia ii cuprinse, acesta fugind spre iesirea teatrului. Se uita imprejur, dar nimic nu parea ciudat.. Stia ca nu are timp de pierdut, daca e ranit, sau si mai rau... daca a fost rapit. Ochii i se impaienjenira, simtind cum picaturile mici, sarate i se formau in coltul ochiului. Se grabi spre veghigului inchiriat de el, spunandu-i vizitiului care este destinatia, apoi se urca in caleasca, trantind cu putere usa. Aceasta porni de indata, odata ca lacrimili ce se scurgeau pe obrajii sau, lasand in urma suspine. Era asa de prost! L-au luat pe el, in locul sau. Acesta tremura, marindu-si ochii dupa ce realiza cat de periculos era acest lucru. Isi stranse camasa in pumn, alecandu-se pentru a-i fi mai usor sa respire. Simtea ca se sufoca, pieptul il durea al naibi de tare, pierzand si notiunea timpului.

Se lipi de geamul fumuriu, aproape nereusind sa respire. Regreta, regreta atat de mult si ii era asa de frica. El tresari atunci cand simti caleasca oprindu-se in fata conacului Grey, unde isi duceau veacul parintii sai. Acesta ii multumi stins vizitiului, plati du-l, apoi se apropia de portile din fier, impingandu-le cu putere.

-Stapane, ce s-a intamplat? De cand nu ati mai fost pe aici.

Chris incerca sa-i vorbeasca politicos, dar reusi doar sa mormaie cateva cuvinte. Alerga spre usa principala a conacului, incercand sa-si stapaneasca lacrimile. Le deschise larg, privindu-si matusa cum statea de vorba cu mama sa, band un ceai negru dupa cum pare. Acea ochii rosii, iar siruri micute de lacrimi se scurgeau pe fata, sa, imbibandu-se in camasa. Matusi si mama sa se apropiau de acesta, incercand sa-l cameze.

-Christian, ce s-a intamplat?

-Nu e timp, mama!continuand sa repete aceeasi propozitie de fiecare data cand doamnele il intrebau ceva.

Mama sa il lua in brate, urmata de matusa lui, Chris incercand sa se zbata, dar nu reusi, fiind prea extenuat. Suspinele au inceput sa iasa din corzile sale vocale, odata cu placrimi ce se scurgeau lin pe fata palida a baiatului.

Stateau asa de ceva preme, atunci cand mama sa il trase de maneca si il aseza pe canapea, aducandu-i un prosol rece pentru a se sterge pe fata. Chris incerca sa se calmeze, dar mainile ii tremurau usor. Mintea ii era goala, iar acesta simti mirosul tare de cafea si ceai. Isi freca pruntea cu doua degete, apoi se ridica de pe capanea, privind cele 2 femei in ochi. Nu putea sa scoata nici un sunet, asa ca le inmana biletul, privirea cazandu-i in pamant.

Dupa ce doamnele au inspectat hartia, l-au privit serios pe tanarul ce isi musca incontrolabil buza.

-Ti-ai amintit, deci? spusera cele doua femei in acelasi timp.

Christian le privii in ochii albastii, lacrimi curgandu-i pe chip. Semanau din atatea puncte de vedere, trupul, parul, ochii.. Doar erau gemene.

-Dar cum? spuse stins Chris.

Doamnele au chicotit, mama sa aratand spre gatul ei, facand cu degetul aratator un cerc. Baiatul isi duse rapid mana pe gat, acoperind vanataia si rosind. Simtea cum picioarele i se inmoaie, fiind atat de rusinat.

-Scuze, puiule, dar nu am putut sa nu-i spus si mamei tale. S-a tinut dupa mine pana i-am spus adevarul. 

Brunetul isi lasa si mai tare capul in pamant, muscandu-si buza inferioara. Dupa cateva secunde de liniste in care Chris simtea ca innebunescte, mama sa vorbi serios:

-Sti unde e Alex acum?