Please, Master...

2.

Alex se ridica de pe covorul invechit ce trebuia spalat in curand, croindu-si drumul pana la baie si curatandu-si fata. Arata oribil, acea ochii rosii, iar fata ii era mai alba decat de obicei. Sebastian ii adusese costumul negru, camasa alba, nou, si cravata de acceasi culare cu costumul. Acesta isi dadu jos hainele de strada, privind fiecare semn lasat pe corpul sau de el, mainile si picioarele legate cu acea sfoara incomoda... Pe care o iubea asa de mult de fiecare data cand o simtea... Ii era dor, dor de atingerea sa...
Acesta termina, iesind pe usa si indreptandu-se spre liftul ce ducea spre corpul principal, la etaj. Bine ca luase acel calmat inainte sa plece, alfel il puteai vedea la fiecare minut plangand.

Se grabi, ajungand in bucatarie pregatindu-si specialitatea, rata la cuptor cu garnitura. Era una dintre preferatele lui Chris... Chris.. Acesta puse mana pe gratarul incins, arzandu-se. Un icnet de durere iesi din gura sa, apoi se auzi ceasul sunand. Era ora mesei.

Acesta se grabi spre sala de mese, cu caruciorul de mancare. Deschise usile usor, privindu-si stapanul ce statea in capul mesei, admirand privelistea oferita de gradina de trandafiri. Acesta isi intoarse capul spre Alex, examinandu-l din cap pana-n picioare. Alex isi feri privirea, rosind putin. Nu era obisnuit cu asta, ii venea sa planga.. Acesta puse mancarea pe masa, prezentand specialitatea.

-De ce nu este si desert? I-am specificat lui Sebastian si deser.

-Ma scuzati ,stapane, dar in aceasta seara matusa dumneavoastra va veni, aducand tortul de ananas pe care vi-l pregateste de fiecare data. Niciodata nu mancati desert inainte de venirea ei, dar daca doriti va voi satisface cerintele prin aducerea unui desert.

-Nu este nevoie...

Alex isi pleca trupul apoi se intoarse, dar mana stapanului sau se opri pe spatele sau, el muscandi-si buza usor.

-Da, stapane?

-Nu conteaza..

Acesta mai facu inca o plecaciune, indrepandu-se spre camera sa, aproape alergand pe holul conacului. Isi uitase ceasul daruit de Chris vara trecuta, atunci cand implinise 10 ani..
Alex a fost vandut de tatal sau conacului Grey, fiind lasat aici la varsta de 10 ani. Pe atunci stapanul avea varsta de 12 ani si nu era atat de vorbaret. Era orgolios, dar destept si foarte ordonat. Totusi parintii lui erau absenti asa cum sunt si acum, acestia fiind plecati mult timp in stainatate.

Alex privi ceasul, hotarand sa se intoarca in holul conacului pentru a pregati masa ce va fi servita peste cateva ore. Auzi din spate strigatul lui Chris, intorcandu-se.

-Este un dezastru, Sebastian! Servitorii sunt incapabili. facu o pauza apoi atentia ii fu indreptata spre Alex. Alexandre, ai grija de sala de mese si gradina!

-Da stapane!

Alex ii zambi, apoi pleca in graba spre gradina din fata conacului. Acesta privi cei doi servitori ce se chinuiau sa curete dezastrul pe care l-au facut, dar nu reuseau. Alex ii privi serios:

-Comandati trandafiri albi, preferatii Doamnei Grey!

-Dar tu cine-

Colegul sau il trase de maneca, oprindu-l inainte de al enerva le Alex. El ofta, privind spre cei doi ce intrasera in conac. Incepu sa aranjeze gradina, curatand-o si pregatind locul unde vor fi replantati trandafirii. Peste aproximativ o ora totul era gata in gradina, urma sala de mese, apoi sala de jocuri ce trebuia curatata, preferata doamnei. 

~

Ceasul indica ora 6, iar caleasca alba, caleasca doamnei Grey se apropia rapid de conac, oprindu-se in fata portilor de fier. Sunetul portilor scartait se auzi in intreg locul, caleasca intrand.

-O placuta revedere, Lady Grey! spuse Alex, aplecandu-se si ajutand-o sa coboare cele cateva trepte.

-Asemenea, Alexander. zambi aceasta spre el, cu o privire totusi miloasa. Christian! 

Alex se uita la stapanul sau ce zambea fortat din cauza amintirilor in ceata pe care inca le avea. Acesta le deschise usa celor doi, poftindu-i in conac, conducandu-i in sala de jocuri. Dupa cei doi s-au asezat si au inceput o partida de sah, Alex le zambi, aplecandu-se si plecand spre bucatarie unde ceaiul era pe foc.

Chris:

Priveam spre tabla de sah veche, dar pastrata curata, incercand sa ma concentrez la jocul de care nu eram prea interesat. Cateodata priveam femeia din fata mea ce purta o rochie visinie, ce se asorta cu manusile si pantofii ei negrii. Nu aveam vointa de a vorbi, chiar daca stiam ca este nepoliticos. Ea ofta, zambind timid spre mine:

-Christian, stiu ca ti-e greu si stiu ca totul e ciudat dar-

O priveam in ochii nestiind ce sa spun..

-Matusa, chiar nu pot sa-mi amintesc nimic! Imi aduc aminte doar fragmente, uneori doar fete. Nu pot nici macar sa-mi amintesc fata mamei mele! Iar acum trebuie sa-

Narator:

Usa se crapa, Alex intrand cu tava de ceai in camera.