Coridorul patru (Finalizată)

Cinci

Erai un copil ascuns în spatele diavolului.

         
          Ce s-a întâmplat după este și acum în ceață în mintea mea, știu doar că m-am trezit singur cu tine pășind pe alee, îndreptându-ne spre dracu' știe unde. 

           Te-ai oprit în fața terenului de baschet căutând parcă, cu privirea, pe cineva. În scurt timp doi băieți mulatrii ce nu păreau să aibă mai mult de șase ani, au venit alergând spre noi și ți-au îmbrățișat picioarele.

          Zâmbeai, un zâmbet sincer, care te făcea incredibil de frumoasă. Atunci, privindu-te așa, am simțit ceva ce nu pot explica. Era ca și cum o mulțime de furnici mi se plimbau prin capul pieptului. Simțeam nevoia ciudată de a te strânge în brațe.

          Apoi imaginea ochilor tăi mi-a fulgerat mintea și toate acele sentimente s-au evaporat fiind înlocuite cu o ușoară senzație de sufocare.

           Am început să inspir și să expir repede încercând să o reprim.

— Ria, prietenul tău este ciudat, am auzit o voce care m-a făcut să îmi îndrept atenția spre voi.

          Mă priveai amuzată în timp ce cei doi au făcut un fel de scut în fața ta arătând asemenea unor mici luptători ninja.

— Max! l-ai mustrat pe cel care, presupun, m-a numit ciudat.

— Bine, bine, îmi pare rău prietenul lui Ria. Eu sunt Max, spune unul din băieți venind spre mine.

Și-a întins mâna micuța prizând-o pe a mea într-o strânsoare ce voia să pară puternică, care mi-a stârnit un mic chicot.

— Îmi pare bine, numele meu este Paul și nu sunt prietenul Riei.

— Știm ca nu ești acel gen de prieten, și-a dat celălalt băiat ochii peste cap. Ria ne-a promis că noi o să fim singurii băieți pe care o să-i iubească vreodată. Eu sunt Rich, spune întinzându-mi mâna.

          Privindu-i mai bine mi-am dat seama ca erau identici. Aceeași forma a feței, același nas, aceeași ochi, aceeași înălțime, tot. Singura diferența dintre ei fiind culoarea tricourilor. Max purtând un tricou de culoare galbenă, pe când a lui Rich fiind un albastru deschis.

— Nu râdeți de el, ți-am auzit vocea în timp ce te abțineai să nu izbucnești în râs.

          Nu înțelegeam, cine de cine își bate joc? Sau ce mama naibi e așa amuzant?

— Albastru Max, gal..., galben, galben Rich, m-ai lămurit fără a-ți mai stăpâni râsul, cei doi acompaniin-du-te.

          A fost prima dată când te-am auzit râzând din toată inima și pot jura că sunetul ăla a devenit unul din preferatele mele. Aș fi putut să-l ascult zile și nopți fără să mă satur.

          După ce toată magia glumei s-a risipit, Rich a fugit spre o bancă de pe marginea terenului întorcându-se cu o minge de fotbal. Te-au luat fiecare de câte o mâna și ați început să mergeți înapoi spre foișor, eu urmându-vă în liniște.