Coridorul patru (Finalizată)

Epilog- partea a II-a

Ce înseamnă fericirea...

Stephan a fost și este unul dintre cei mai importanți oameni din viața mea. El, împreună cu Melody au fost primii mei prieteni.

Vezi tu, toate au început de la acel nenorocit de coridor patru. Eu am fost mereu acolo, începând de la grădiniță, la fel cum au fost și Stephan și Melody. Singurii care rămâneam, care treceam orice fel de test și de care toată lumea se minuna.

Prietenia noastră a început simplu, mai mult din cauza contextului. Eram trei ciudați, unul care a pierdut câțiva ani de școală, unul căruia îi era frică și de umbra lui, și eu, cea de care se temea toată lumea fără nici un nenorocit de motiv.

Toți locuiam în cartier și aveam nevoie unul de altul. Eu și Stephan aveam nevoie de prieteni, iar Melody de cineva care să o apere.

Când ea s-a mutat, am rămas doar noi doi, iar mulțumită lui și a pumnilor lui care nu se puteau liniștii am reușit să supraviețuim. Adică eu am reișit să supraviețuiesc, pentru că înafară de privirea mea, nu aveam nici un avantaj. Asta la început, căci a avut el grijă să mă învețe exact cum să-mi exploatez potențialul.

Stephan m-a învățat să fiu cine sunt azi. A fost singurul om care a avut grijă de mine și singurul care nu m-a părăsit nici măcar o dată. Nici la șaisprezece ani când a avut prima iubită, nici la opâsprezece, când a abandonat școala și nici după când a intrat în afacerile din cartier.

Așa că eu, la rândul meu nu am putut să-l abandonez atunci când a avut cea mai mare nevoie de mine. Îmi pare rău Paul, chiar îmi pare!

Nu am să te mint. Între mine și Stephan a fost cândva ceva, un fel de relație, dar mereu am simțit că lipsește ceva. Și acum, după ce te-am întâlnit pe tine, știu clar ce ne-a lipsit.

Magia!

Nu am simțit cu el nici măcar jumătate din ce am simțit cu tine. Și un lucru pe care vreau neapărat să-l știi e că între mine și Stephan totul s-a terminat înainte ca noi să ne sărutăm pentru prima dată.

Bine, oficial lucrurile nu erau chiar așa. Doar noi știam că relația noastră e gata și asta din cauza acelui cartier nenorocit. Afacerea în care el era implicat era una care nu se împăca prea bine cu legea, iar în acea perioadă era puțin urmărit de poliție, așa că eu eram practic alibiul lui. Iubita care dădea mereu declarație că a fost cu el. Știu că nu era bine ce făceam, dar nu am putut să-l abandonez. Nu aș face-o niciodată.

În seara în care ai aflat tu de el a fost prima dată când noi ne-am certat, și asta a fost tot vina mea. Am fost din nou foarte egoistă, m-am pus pe primul loc exact cum făceam de obicei și aia a fost o greșală.

Nu trebuia să vin cu tine în cartier conștientă că el e urmărit și că toți trei puteam să o încurcăm în diferite moduri. Mica noastră minciună putea fi descoperită și el putea ajunge la închisoare, iar dacă el ajungea din cauza noastră la închisoare prietenii lui ar fi luat-o ca fiind cauza ta. Și cred că știi și tu că băieți din Roshou nu sunt prea blânzi. Pot să-ți spun sincer că eram atât de fericită încât mi-am asumat orice risc pentru încă câteva minute. Minutele alea s-au dovedit o greșeală imensă.

Crede-mă Paul, am vrut să-ți explic toate astea, și singurul lucru care m-a oprit a fost frica. Eram absolut îngrozită de reacția ta, de ce vei spune și mai ales îmi era frică că nu te voi mai vedea vreodată. Ce băiat normal ar fii fost de acord ca iubita lui să se prefacă mare parte din timp că e iubita altcuiva?

Din cauza asta nu am suportat-o pe Sasha. Un lucru pe care nu-l știi despre ea e că ea era adevărata iubită a lui Stephan. Și eu nu puteam să înțeleg cum poate să accepte toată situația. O credeam o falsă, care se folosea doar de avantajele relației și care nu pune nici un pic de sentiment, iar Stephan era atât de îndrăgostit încât mă speria. Îmi era frică că va suferii fin nou. De asta era mereu în jurul meu, practic o supravegheam, pentru binele lui.

Aveam exemplul ei, dar nu voiam ca tu să fii în locul ei. Și cred că nici tu nu voiai.

Acum, lucrurile s-au liniștit.

Și, chiar dacă îmi pare rău că am pierdut mult timp în care puteam fi împreună, cred că a fost mai bine așa. Nu aș fi vrut să suferi mai mult din cauza mea. Exact cum nu aș fi vrut ca Stephan să pățească ceva. Astea au fost două riscuri pe care nu am vrut să mi le asum.

Este ceva ce am învățat de la Greg. Să nu risc când cei pe care îi iubesc au cel mai mult de pierdut. Să pun persoanele importante pe primul loc, și să acționez în așa fel încât să am grijă să nu-i rănesc. Iti amintești când ți-am spus că Greg m-a apărat? Chiar a făcut-o, dar nu fizic.

Greg m-a apărat de suferință. A fost mereu acolo pentru mine când aveam nevoie. Am plâns în brațele lui de fiecare dată când nu înțelegeam ce simt, când nu mai suportam toată nebunia cu Stephan și când credeam că te-am pierdut pentru totdeauna. Dar el, împreună cu sfaturile lui, mi-au dat curajul de a merge mai departe. A avut grijă de mine, de sufletul meu, și mi-a dat speranță. Asta a fost Greg! Și ăsta era motivul pentru care îmi petreceam nopți în casa lui.

Stephan e fericit cu Sasha acum, s-a cumințit și chiar se gândesc să se mute împreună.

Greg și Melody au făcut o greșeală la facultatea lor din New York. O greșeala ce va veni pe lume în două luni și pe care eu împreună cu cineva trebuie să o botez. Și ei sunt fericiți.

Așa că pot fi și eu fericită. Și un lucru pe care îl știu sigur e că fericirea nu este ceva, ci cineva. Așa că Paul, vrei să fi tu fericirea mea?

A/N:

Doamne, nici nu știu ce să spun. Cred că am să încep cu mulțumirile. Mulțumesc tuturor celor care ați citit, asta înseamnă foarte mult pentru mine și m-am bucurat de fiecare dată când un cititor nou apărea. Vă mulțumesc pentru toate cuvintele frumoase și pentru încurajări, toate mi-au ajuns la suflet. Să termin prima mea cartea este cu adevărat ciudat. Mă bucură și mă întistrează în același timp. Îmi va fi dor de Paul și de Ria.

Dar, în puțin timp, urmează să încep o nouă carte, în care vor apărea câteva din personajele de aici. Se va numi Demonul cu ochii albaștrii, și sper că vă va placea la fel de mult ca asta. Până atunci ne citim la Ergot, carte de care vreau să mă ocup serios acum că am terminat CP, vă aștept părerile în legătură cu ea.

Aveți descrierea aici:

,,Pentru Olathe Baxel viața a luat o întorsătură neașteptată încă din ziua în care l-a cunoscut pe americanul, Cezar Dafton, care i-a fost pe rând, prieten, iubit și logodnic.

Adevăratele probleme încep doar după moartea acestuia când ea este găsită alături de trupul lui fără viață într-o cameră de hotel fără a putea răspunde întrebării, pe care, toată lumea i-o adresează.

Ce s-a întâmplat cu Cezar?

Este obligată să urmeze ședințe de de consiliere psihologică, iar la recomandarea psihologului ei se înscrie într-un grup de ajutor pentru cei care au suferit diferite traume în urma cărora au pierdut pe cineva drag. Acolo îl întâlnește pe Ergot, un tânăr student la psihologie de care se atașează mult prea repede și care încearcă, printr-o metodă mai neconvențională, să o ajute să-și recapete memoria.

Dar ce se întamplă atunci când, stropii de sânge se vor asemăna cu cei ai ploii și vor fi doar începutul unei furtuni?

Rezolvarea puzzel-ului din capul ei aduce după sine consecințe mai mari decât își poate da seama Olathe.

Singura ei greșeală este că s-a născut"