Coridorul patru (Finalizată)

Șapte

Le-am dat alcool furnicilor, dar ele nu s-au îmbătat, în schimb au început să se miște mult mai repede.

Filmul s-a anulat din cauza furtunii. Băieții nu au fost deloc dezamăgiți deoarece a doua zi, după școală, am mers direct la cinema.

Erau așa încâtați, se mirau de fiecare lucru mărunt, începând de la mărimea sălii, multitudinea de scaune, până la ,,televizorul uriaș" cum l-au numit ei. Le-am explicat că acela nu este un televizor, dar ei continuau să spună că atunci când vor crește și vor avea foarte mulți banii, or să-și cumpere unul la fel de mare.

După film i-am dus la grădina zoologică, apoi am mâncat cu toții într-un local de tip fast-food. Le-am cumpărat și un tort pe lângă numeroasele cadouri. Oricum al tau a fost cel mai apreciat, câte o pereche de ghete pentru fotbal originale, era mai mult decât puteau ei visa vreodată. Nu aveau să-și uite aniversarea de șapte ani prea curând.

Voiam să te întreb mereu de ce erau așa de speciali cei doi pentru tine? De ce îți petreceai aproape fiecare după-masă jucându-te cu ei? De ce le cumpărai mereu lucruri ? De ce le dădeai bani? Nici măcar Greg sau Melody nu știau, de Sasha nu mai putea fii vorba.

O, și când era vorba de ea, în capul meu veneau alte întrebări. De ce o țineai prin preajmă deși se vedea clar că nu o agreezi? De ce nu o alungai? De ce afișați această mască a prieteniei? De ce Greg nu vorbea niciodată despre asta și evita mereu răspunsurile?

În vinerea aceleiași săptămâni speram să aflu răspunsul la o parte din întrebări, chiar dacă mă prefăceam că nu mă afectează, voiam să știu mai multe.

Cu toate că urmau examenele finale și eu mai aveam câte ceva de învățat, nu am putut refuza oferta Sashei de a merge cu toții la un concert organizat cu ocazia zilei orașului. În definitiv, era ultimul meu an de liceu, în toamnă aveam să încep facultatea și toate astea rămâneau o amintire.

*

Centrul orașului era îmbrăcat în haine de sărbătoare. Stegulețe cu stema orașului se întindeau pe frânghii prinse de cladiri, în fiecare copac erau instalații cu beculețe colorate, iar străzile erau pline de caravane cu mâncare, băuturi și dulciuri. Printre ele circulau o mulțime de copii, tineri și chiar și oameni învârstă. Atmosfera era una de carnaval.

          — Eu iau ceva de băut. Voi găsiți un loc de unde putem avea o priveliște mai bună spre scenă, Greg o sărută scurt pe Melody apoi se pierde prin mulțime.

Scena era aplasată în mijlocul parcului din centru, în fața ei erau deja o mulțime de oameni nerăbdători, așteptând cu sufletul la gură începerea concertului.

Noi ne-am oprit într-un loc mai retras, undeva în stânga scenei, la baza unui copac. Vizibilitatea nu era cea mai grozavă, dar evitam măcar îmbrâncelile și îmbulzeala din față. ,,Ne puteam bucura de muzică în liniște." dacă e să te citez pe tine.

Nu după mult timp, Greg a apărut cu o tăviță din carton pe care se aflau șase băuturi de un maro spălăcit asemănător cu ceaiul.

          — Ce e asta? am întrebat mirosind conținutul și strâmbându-mă.

         — Vodka cu energizant. Gustă! Îți garantez că o să mai vrei, m-a lămurit el zâmbind

          — Cum ai făcut rost de ea? Nici măcar nu ai vârsta legală.

Am luat o înghițitură și spre surpiderea mea nu era rea de loc, gustul tăriei se simțea perfect combinat cu gustul energizantului. Să fiu al naibii dacă o să mai combin vodka cu suc de cireșe vreodată.

         —Am eu metodele mele! zâmbește el mândru și îmi face cu ochiul.

Concertul era pe terminate, dar paharele cu vodka continuau să vină. Eu m-am oprit la al doilea. Nu obișnuiam să beau prea des sau prea mult, dacă reușeam puțin să mă amețesc era suficient pentru mine. În schimb voi erați, cel puțin, la al patrulea și nu părea că vreți să vă opriți.

          — Ria, ce ar fii să o iei mai încet? Știi ce efect are băutura asupra ta, te-a atenționat Melody, dar tu doar ai chicotit afișând o față inocentă. Niciodată nu vrei să asculți, a pufnit aceasta dând negativ din cap.

Eu, sincer, eram mai mult decât curios să văd acest efect despre care vorbea ea. Păreai a te comporta normal, dar normal nu era un termen care te definea. Erai aceeași tu, poate doar puțin mai veselă și mai plină de viață. Dacă acesta este efectul, atunci îmi place, pare mai fericită.
La dracu', cred că băutura mi sa urcat la cap.

          — Paul, poți te rog să o conduci tu pe Ria acasă? Am puțină treabă cu Mel și..., îmi șoptește prietenul meu, iar eu înțeleg imediat despre ce e vorba așa că ridic un deget aducându-l la tăcere.

          — E fată mare. Sunt singur că poate lua un taxi și singură.

         — Nu e vorba de asta. Doar că... Cum să-ți explic? spune frecându-și fața cu palmele. Alcoolul nu îi face bine. În mod normal am fi condus-o, dar tatăl lui Mel este acasă și ea trebuie să ajungă până la miezul nopți. Este unsprăzece deja, te rog Paul, se milogește, iar eu îmi dau ochii peste cap.

         — Căt de rău poate fii? întreb mai mult pentru mine, dar el îmi răspunde imediat.

         — Nu pot să-ți spun pentru că nu e mereu la fel, dar oricum ar fi, să nu uiți că Ria este o fată bună.

Și-a îndreptat privirea spre tine. În ochii lui se citea admirație și multă dragoste. Te iubea ca pe propria lui soră și asta se vedea foarte ușor. Lucrul acela m-a înduioșat mai mult decât trebuia, probabil era și vina alcoolului, dar am hotărât să fac ce e corect.

*

          — Ria, haide! Mergem acasă, am spus întinzându-ți mâna pentru a te ajuta să se te ridici de pe iarbă.

         — Acasă? Dar eu nu vreu acasă, te-ai smiorcăit asemenea unui copil în timp ce, cu mișcări leneșe, te-ai ridicat prinzându-te de brațul meu pentru a-ți găsi echilibrul.

           — Atunci mergem unde vrei tu.

La auzul replici mele nu ai mai stat pe gânduri și ai luat-o la fugă spre unul din taxiurile ce se vedeau la ieșirea din parc. M-am grăbit să te prind din urmă, uitând astfel, să îmi iau la revedere de la ceilalți.

Am urcat în taxiul în care te-am văzut intrând.

Stăteai zâmbind mișelește pe bancheta din spate, m-am așezat la o distanță considerabilă de tine, sperând, când am auzit motor mașini pornind, că adresa pe care i-ai dat-o șoferului să fie cea a blocului tău.

         — Nu-ți face griji dragă, o să fie al naibi de amuzant, ai spus făcându-mi cu ochiul.

Cred că am băut mai multe pahare. Nu știu exact, să fii fost trei sau patru. Da asta trebuie să fie! Altfel nu îmi pot explica cum am ajuns aici.

Perfect, acum mai sunt și furnicile alea enervante peste tot. Urăsc așa de mult ziua în care te-am cunoscut, Ria.