Coridorul patru (Finalizată)

Paisprezece

Pentru mine, zâmbetul tău însemna perfecțiunea.

Mama mea, după cum ai putut vedea, o femeie frumoasă. Cu fața ovală, încadrată de un păr brunet pe care îl moștenesc și eu. Cu ochii cafenii în care poți citi blândețe. Cu trăsături fine ce nu dădeau de gol cei treizeci și opt de ani pe care îi avea atunci.

Pe lângă toate astea, ea era o mamă extraordinară, mă susținea în tot ceea ce făceam, îmi dădea cele mai bune sfaturi și eu încercam să nu o dezamăgesc vreodată.

M-a născut la doar nouăsprezece ani, dar ma crescut mai bine decât oricine, și mi-a oferit atâta iubire încât nu am simțit lipsa unui tată.

E perfectă, și mereu v-a rămâne așa pentru mine.

Dar în toată perfecțiunea ei, are și un mic defect. E curioasă, cred că pot să o numesc chiar indiscretă, pentru că nu se jenează să pună cele mai nepotrivite întrebări.

Astfel, te-a luat la un soi de chestionar ciudat, dar, spre surprinderea mea, tu ai răspuns fiecărei întrebări în parte. Nu păreai deloc deranjată, ba chiar ai râs și ai făcut glume, în timp ce eu speram să nu îți spună ceva care să te schimbe.

Erai  Ria veselă și extraordinar de politicoasă, dar asta se putea schimba în orice secundă. Așteptăm ca ea să te întrebe ceva greșit care să te facă să izbucnești și să pleci. Mă temeam de asta și de aceea mă rugam să se termine mai repede.

Totuși, discuția a fost folositoare pentru mine. Am aflat lucruri pe care nu mi le-ai spus până atunci. Cum ar fii că ai un frate mai mare, ce este pilot sau că ai obiceiul de a merge la sală de patru ori pe săptămână și că faci asta pentru că ești îndrăgostită de tot ce înseamnă mâncare.

Aici ne potrivim. Am putea merge la sală împreună, iar eu aș învăța-o box.

Deja în creierul meu prindeau viață tot felul de lucruri pe care le puteam face împreună, iar incertitudinea era dispărută de mult, chiar dacă nu eram încă sigur de statutul relației noastre.

          — Cum v-ați cunoscut? întrebarea mamei mi-a atras atenția.

Te-am privit, iar pe fața ta sa așternut un zâmbet amuzat apoi ai spus:

          — Avem un prieten comun, Greg.

         — Greg? Fiul doamnei Amsong?mă întreabă de data asta pe mine.

Nu știu dacă ai observat atunci, dar în momentul în care am aprobat, o mică încrutătură i sa format. A ascuns-o imediat zâmbind, oarecum forțat, și-a întreptat atenția pe ceas și s-a ridicat zicând:

          — Scumpule, eu trebuie să fac un duș să scap de tot mirosul asta de fum. Poți să mai rămâi puțin până termin, în cazul în care Mattew se trezește?

Am aprobat îndreptăndu-mi toată toată atenția spre tine în timp ce ea a părăsit bucătăria.

         — Îmi pare rău pentru mama, am vrut să te avertizez..., am încercat să îți explic, dar buzele tale lipide de ale mele m-au oprit.

         — E în regulă, mi-a pus doar câteva întrebări. Nu e mare lucru.

         — Câteva? A fost un chestionar în toată regula.

Ai început să râzi. La fel ca de fiecare dată acel sunet mi-a umplut inima de bucurie.

         — Ce i-ai spus mamei tale despre mine? ai întrebat și realitatea m-a lovit imediat.

Toată emoția pe care o simțeam atunci și probabil oboseala, m-au făcut să uit de faptul că mama îți știa numele.

         — Dacă ți-aș spune că nu i-am spus nimic, m-ai crede? te-am întrebat dându-ți o șuviță de păr după ureche.

         — Atunci de unde mă cunoaște?

           Nu știu.

Am ridicat din umeri ridicându-mă și îndreptându-mă spre frigider. Aveam de gând să pregătesc o omletă, dar tu te-ai strâmbat dezgustată spunându-mi că nu-ți plac ouăle. Te-ai oferit în schimb să mă ajuți să facem pâine prăjită cu unt.

Am pregătit împreună micul-dejun atat pentru noi cât și pentru mama care a profitat de prezența noastră și s-a relaxat în baie mai mult decât era nevoie.

Eu voiam doar să mâncăm cât mai repede pentru că eram atat de obosit încât deabea îmi mai țineam ochii deschiși, dar tu ai refuzat spunând că e nepoliticos să nu o așteptăm și pe ea. Începea să nu-mi mai placă de aceea Ria politicoasă, deși nu credeam că există până în acea zi.

          — Cine e Mattew? ai spus aprinzându-ți încă o țigară.

Îmi plăcea modul direct în care puneai întrebări și deșii erai mult mai reținută față de cum te cunoscusem, nu erai prefăcută.

          — O să-ți fac conștintă cu el după ce termini.

Ai zâmbit și mai tras mai aproape lipindu-ți cu sete buzele de ale mele.

Ziua asta e prea perfectă.