Coridorul patru (Finalizată)

Șaisprezece

Știi, eu chiar am crezut... .

         
         Nu aș putea uita vreodată prima noastră noapte împreună. Și nu doar pentru că aceea a fost de fapt o zi, ci pentru că niciodată nu am crezut că somnul în brațele cuiva poate fi atât de minunat.

          Crede-mă iubito, înainte de tine, detestam ideea de a împarți patul cu cineva. Uram să simt mâinile cuiva atingându-mă, chiar și din greșeală, în somn. Să simt picioarele cuiva lipite de ale mele sau brațe înconjurate în jurul abdomenului meu. Aveam impresia că mă sufoc.

          Cu tine totul a fost diferit.

          Nici nu pot să-ți explic în cuvinte cât erai de frumoasă atunci când ți-ai scos capul de sub pernă, în momentul în care eu m-am așezat în pat. Pur și simplu zâmbetul tău obosit, alături de părul ciufulit și de licărul jucăuș ce îți împodobea irișii au reușit să-mi trezească fiecare celulă din corp.

          Dintr-o dată oboseala a dispărut și tot ce îmi doream era să te privesc așa la nesfârșit.

          Mi-am întins mâna spre obrazul tău mângâindu-l încet, iar zâmbetul ți-a prins mai multă viață, crescând în mine dorința de a-ți săruta buzele calde.

          Parcă citindu-mi gândurile ți-ai apropiat fața de a mea până când distanța dintre ele a devenit minimetrică.

          — Ești atât de frumoasă, ți-am șoptit încet înainte ca buzele noastre să se unească.

          Un sărut diferit de toate celelante, din care termenul ,,cuminte" lipsea cu desăvârșire. Limbile noastre jucau un joc erotic, tachinându-se cu mângâieri scurte și extrem de fine. Mâinile tale îmi mângâiau ceafa, în același timp în care, ale mele îți mângâiau pielea înfiorată a spatelui.

          Apoi totul a scăpat de sub control.

          M-am simțit tras mult mai aproape, trasformând sărutul într-unul flâmând, plin de pasiune, ce ma făcut să scap un geamăt gutural.

          Mă mustram în gând pentru el. Mă mustram și pentru faptul că mă înnebuneai atat de tare încât nu mă puteam opri. Orice încercare de a mă îndepărta venea însoțită de o voce din capul meu care striga: încă puțin.

          Eram absorbit de întreaga ta ființă. Sedus de buzele tale ce le răsfățau cu atingeri delicate pe ale mele. Flămând după modul în care limbile noastre îmi făceau frurnicile să o ia razna, împrăștiindu-mi-se prin fiecare celulă a corpului, atunci când făceau contact. Înebunit de atingerile tale ce coborau de pe ceafă spre gât apoi spre piept, și urcau din nou, chinuitor de lent.

         Treptat, acel încă puțin, se transforma în mai mult, oricât mă chinuiam să nu îl las.

          Oprește-te! La dracu' opreștete o dată! Nu vrei să faci asta. Ea merită m... .

          Și dintr-o dată în capul meu s-a făcut liniște. Un fior mi-a străbătut șira spinării stabilindu-se apoi, în locul în care corpurile noastre au făcut contact dintr-o dată.

          Erai lipită de mine, de acea parte din mine, picioarele fiindu-ți despărțire deasupra șoldurilor mele. Mâinile ne erau încătușate și ridicate deasupra capurilor, strângându-se puternic.

          Cum am ajuns așa departe? Nici acum nu-mi pot aminti.

          Dar nu am să-ți uit niciodată vocea cu care ai șoptit, atat de încet, peste buzele mele:

          — Mă înebunești.

           Atunci am deschis însfârșit ochii, și asta, cumva, m-a adus cu picioarele pe pământ. Nici nu ai idee cât mă înebunești tu pe mine.

          Vedeam iadul în privirea ta, și pentru prima dată nu era cel glacial. Însfârșit, flăcările erau vii, mocnind de dorință și pasiune.

          De iadul acesta nu îmi e frică. Îmi doream doar să mă pierd cu totul în el, să-l domin în toate modurile posibile, să-l simt arzându-mi fiecare părticică a corpului și să-l fac al meu.

          Vreau să fiu eu prințul iadului. Dar am nevoie de inima prințesei, doar atunci mă voi putea contopi cu el.

          Mi-am desprins o mână din strânsoare alor tale, ajezându-ți-o pe spate. Apoi, cu o mușcare bruscă, sărutându-ți din nou buzele, te-am poziționat sub mine.

          De data asta sărutul a fost scurt, prea scurt, dacă mă întrebi pe mine, dar știam că cel mai bun lucru pe care pot să-l fac e să mă opresc. 

          Ți-am privit din nou migdale în flăcări, dar nu am râmas asupra lor pentru că aveau puterea de a mă face să mă răzgândesc. În schimb, mi-am lăsat ochii să alunece pe buze, și la naiba, de atunci iubesc culoarea roz. De fapt, acel rozaliu închis ce îți păta buzele ușor umflate și care nu se putea compara cu nici o nuanță de ruj din lume, pe acela îl iubesc.

          M-am dat ușor într-o parte alunecând cu privirea mai jos, peste corpul tău, și nu am putut să nu mă gândesc că rugile mi-au fost oarecum ascultate. Erai îmbrăcată, doar că nu atat cât aș fi vrut eu. Purtai doar un maieu și lenjerie intimă, iar dacă ele nu erau de culare albă, mi-ar fi fost mult mai ușor. Dar tu ți-ai propus să îmi testezi toate limitele.

          Am oftat încet închizând ochii și lăsându-mi capul în scobitura gâtului tău am spus:

          — Dormi prințeso.

         Un mic chicot ți-a scăpat, dar nu te-ai opus, în schimb ți-ai afundat mâinile în parul meu începând să le miști încet.

           Vârfurile degetelort tale îmi mângâiau ușor scalpul și îmi transmiteau un sentiment de relaxare ce ma făcut să închid ochii imediat. Îmi simțeam toată încordarea dispărând, fiecare mușchi în parte destinzându-se, iar somnul punând stăpânire peste mintea mea.

         — Noapte bună îngerule, ți-am auzit vocea ca prin vis înainte ca contactul meu cu realitatea să se rupă de tot.

          Îngerul tău. Doar al tău... .

          Sunt doar curios, tu ai crezut vreodată că toate astea se vor sfârși? Pentru că eu, în acel moment, eram sigur că ai să rămâi a mea pentru totdeauna.