Coridorul patru (Finalizată)

Douăzeci

Furnicilor le place vodka, și muzica regge.

Printre lacrimi i-am povestit mamei absolut fiecare detaliu al relației noastre. Am început de la partea în care ne-am cunoscut, apoi la ieșirile în parc, la primul nostru sărut și am terminat cu seara ce îmi sfâșiase inima.

          Ea m-a ascultat în tot acest timp. Capul meu era pe picioarele ei, cu mâinile îmi mângâia părul și ofta de fiecare dată când eu suspinam. M-am simțit mult mai bine vorbind și am înțeles de ce ea insista să-i povestesc tot ce am îmi provoacă suferință. Te simți mai ușurat.

           La sfârșit mi-a adresat o întrebare care m-a șocat.

         — De ce nu ai lăsat-o să-ți explice?

         Cum? Ce să-mi explice? E nevoie de explicații? Totul e simplu, era cu cineva în timp ce pe mine mă lăsa să mă îndrăgostesc de ea.

          — Nu are ce să-mi explice, am răspuns ridicându-mă în șezut.

           — Poate ai tras concluzii pripite, spune evitându-mi privirea.

         — Cum am putut trage concluzii pripite când ea a recunoscut? am șoptit.

          Mi-am frecat fața cu palmele de câteva ori încercând să alung lacrimile ce amenințau să-mi părăsească ochii atunci când în minte mi-au apărut cuvintele tale. ,,E iubitul meu"

           A oftat trecându-și mânile prin părul ei brunet apoi a spus:

         — Nu știu scumpule. Trebuia să o lași să-ți explice. Eu chiar cred că e o fată bună, știi că mă pricep la oameni.

         — De data asta te înșeli.

         Și acolo discuția noastră s-a terminat. Doar că viața mea nu a mai fost la fel după acea seară.

         Credeam că facultatea o să mi te scoată din cap, că te voi uita, dar nu s-a întâmplat așa. Toată acea schimbare a fost suficientă să-mi țină mintea ocupată pe timpul zilei. Însă noaptea lucrurile stăteau altfel. Deșii epuizat, îmi găseam mereu timp să rememoreze fiecare clipă pe care am petrecut-o împreună.

        În timp, lacrimile nu-mi mai părăseau ochii, și nici furnicile nu mă mai înțepau. Singurul lucru pe care îl simțeam era dor. Un dor nebun de tine. De zâmbetul tău frumos, de râsul tău ce mi-a declanșat primele furnici, de buzele tale moi care se lipeau atat de perfect de ale mele, de mirosul tău de ciocloată și de trupul tău fierbinte în jurul căruia adoram să-mi înfășor brațele. Îmi era dor de noi prințeso.

Toată ura mi-a fost înlocuită de dor și de multe regrete, pe care nu eram pregătit să le recunosc. Astfel, în acea noapte în care ne-am întâlnit în club, eu am făcut cea mai mare greșală.

          Venisem acasă pentru că era vacanța de primăvară, și din întâmplare m-am întâlnit cu Greg în fața blocului. Știi cum e el, începe să vorbească și nu se mai oprește până când nu fugi, efectiv, de el.

          Mi-a povestit despre relația lui cu Melody și despre faptul că urmează să meargă amândoi la aceeași facultate în New York. Mi-a povestit despre Sasha care are nu știu ce iubit și însfârșit nu se mai comportă ca o târfă, descriind relația lor ca o emisiune de divertisment căruia îi găsise și un nume: Îmblânzirea Vulpei.