Coridorul patru (Finalizată)

Douăzeci și patru

Acum ști...

M-am trezit câteva ore mai târziu la spital, cu mama care stătea lângă patul meu și mă privea îngrijorată.

             Totul era extrem de confuz. Chiar și acum, când încerc să-mi amintesc, primele ore sunt în ceață. Știu doar că, tot mama împreună cu Josh mi-au explicat că am leșinat din cauza oboselii, a lipsei de hrană și a alcoolului pe care îl aveam în organism. Mi-au spus cum tu ai sunat la salvare și cum pe urmă i-ai anunțat și pe ei, cu ajutorul telefonului meu.

Încet imaginile a ceea ce s-a întâmplat mi-au invadat mintea. La început a fost Greg, urmat de Stephan și într-un final tu cu ochii în lacrimi și cu pijamaua ta oribilă. Așa că, ignorând morala pe care mama mi-o ținea am întrebat:

— Ria? Unde e?

           Mama mi-a mângâiat încet mâna și mi-a zâmbit spunând:

— Linișteste-te dragule, Ria a plecat pentru puțin timp, dar mi-a promis că mâine vine să te vadă.

Dar acel mâine nu a mai venit nici măcar trei zile mai târziu când am părăsit spitalul.

Te-am sunat ca un nebun, în fiecare zi. Te-am căutat peste tot. Am fost la mătușa ta, la Greg, la Melody, la Sasha și chiar și la Stephan. Nimeni nu voia să-mi spună nimic, iar eu nu mai aveam timp. Trebuia să mă întorc la Michigan, pentru că începeau cursurile.

În ultima zi, când aveam deja impresia că ai intrat în pământ. M-am dus să-i mai văd o dată pe Rich și pe Max la ei acasă.

          — Ria nu a venit cu tine?

          — Nu, i-am răspuns întinzându-i punga în care le-am pregătit câteva dulciuri.

          — Dar a spus că vine, s-a smiorcăit.

          — Max, șht! a sărit Rich dintr-o dată. Ai uitat că e secret? a mormait încet uitându-se la mine.

          — Cum să fie secret dacă a spus că vine cu el? a șosotit acesta ignorandu-mă total. Nu asta a spus ieri?

         Cuvâtul ,,ieri" m-a făcut să tresar și să întreb repede:

         — Ai vorbit ieri cu Ria? iar Max a aprobat din cap în timp ce Rich la încotit. Cum ai vorbit cu ea? Are telefonu închis, din câte știu eu.

            Amândoi s-au privit câteva secunde apoi Rich a spus:

          — I-am promis că nu spunem!

          — Că nu spuneți ce? am intrebat încercând să-i conving să-mi spună, cu o tactică nu prea corectă.

          — Că e acasă la ea. Au! a vorbit Max și Rich l-a încotit din nou.

         — E în regulă, promit că nu îi spun nimic, am intrat eu în jocul lor sperând că am să-l conving și pe Rich să cedeze.

          — Ria se va supăra, a spus acesta desfăcând un baton de ciocolată.

         — Cum să se supere dacă îmi spuneți? Știți că noi doi suntem prieteni.