Coridorul patru (Finalizată)

Cincisprezece

,,A face dragoste"

          
          Tata era un om bun, din ce mi-a povestit mama. S-au cunoscut când ea avea șaptesprezece ani și de atunci au fost nedespărțiți până în ziua în care un accident de mașină l-a luat de lângă ea.

         La scurt timp a aflat că e însărcinată cu mine și în ciuda a tot ce au spus bunicii mei, ea m-a păstrat. Spune mereu că deși tata a plecat de lângă ea, i-a lăsat cel mai frumos cadou din lume.

           După asta a rămas singură timp de optsprezece ani, chiar dacă, odată ce am crescut, o încurajam mereu să-și găsească pe cineva.

            Într-o zi s-a întâmplat o minune, cum îi place ei să spună. L-a întâlnit pe Josh. Un bărbat de patruzeci și unu de ani, trecut printr-un divorț și la un pas de a-și pierde speranța.

          Am bănuit că este un om bun încă de când i-am văzut zâmbetul mamei. Apoi după ce l-am cunoscut mi-am putut confirma asta. O iubea, iar eu eram fericit pentru ei.

          Rodul iubirii lor a venit pe lume la un an după aceea, pe numele lui Mattew.

           Nu știu cum l-au văzut ei, dar pentru mine el era cel mai minunat lucru pe care îl întâlnisem. Pot să spun că l-am iubit încă de când i-am auzit bătăile inimi, la controalele la care mergeam toți trei.

            În acea zi Mattew avea doar două luni, tocmai de aceea mă așteptam să fii încântată sau uimită, la fel ca orice fată normală.

          Dar tu nu erai normală, iar eu uitasem.

— Oh Doamne! La naiba Paul! Nu e bine! Trebuia să mă spăl măcar pe mâini înainte de a intra aici. E prea mic. Tu chiar nu vezi? Nu! Nu te apropia de el! Mergem în bucătărie. Acum! ai țipat șoptit, prinzându-mă de mână înainte de a mă apropia de pătuțul în care cel mic încă dormea.

          Eram atât de șocat încât, deabea după ce mai tras după tine până în bucătărie mi-am revenit.

— Nu ne putem apropia așa de el, ai continuat arătând spre corpurile noastre de sus în jos.

       Atunci mi-am dat seama. În toată euforia mea nu am mai ținut cont de faptul că hainele noastre sunt îmbibate de fum, la fel și mâinile noastre, de fapt noi în general. El era prea mic pentru asta.

— Ai dreptate. După ce termină mama o să facem duș.

          La scurt timp mama a apărut, muțumindu-ne atât pentru că am așteptat până a terminat cât și pentru micul-dejun pe care i l-am pregătit. Noi eram atât de epuizați încât nici nu am mai mâncat, ne-am îndreptat direct spre dormitorul meu.

— Știi, eu cred că am să amân dușul, mi-ai spus izbindu-te zgomotos de pat.

         Eu priveam pierdut prin dulap căutând câteva haine de schimb pentru tine. Ți-aș fi putut da un simplu tricou, cu siguanță te acoperea suficient, dar nu voiam să crezi că aștept altceva de la tine.

           Eram pregătit să merg din nou în bucătărie pentru a o ruga pe mama să-ți împrumute ceva, însă vocea ta m-a oprit.

— Doar trage draperiile alea.

          Am luat repede primul tricou și primii pantaloni pe care i-am găsit și m-am întors spre tine.

— Căutam ceva cu car..., am încercat să-ți explic, dar imaginea ta acoperită până peste cap cu pilota, m-a oprit.

          Am zâmbit fără să vreau privindu-te. Erai întinsă pe burtă  cu mânile așezate deasupra capului, pe pernă. Picioarele îți erau și ele până la jumătate afară, iar contrastul dintre pielea ta măslinie și culoarea albă a lenjeriei îmi făcea somnul să dispară.

— Nu e nevoie, sunt bine, ai reacționat la propoziția neterminată de mine.

          Cum e bine? Cine poate dormii îmbrăcat? Trebuie să o conving cumva să-și schimbe hain... .

          Gândurile mele s-au oprit brusc când am văzut bluza gri aruncată lângă pat alături de un material negru ce știam sigur că e fusta pe care tu ai purtat-o.

          Cred că atunci inima mi-a sărit peste o bătaie. Brațele mi-au rămas înțepenite pe marginea tricoului, pe care voiam să-l dau jos, iar toate gândurile mi s-au transformat într-o rugăciune.

           Mă rugam ca tu să fii îmbrăcată și eu să am halucinații. În caz contrar toată această zii perfectă se putea transforma într-un dezastru.

         Nu erai prima fată pe care o vedeam dezbrăcată. Dar erai singura cu care nu îmi doream să mă culc. Cel puțin nu atunci. Nu voiam să crezi că motivul pentru care am fost încântat când tu ai vrut să vii la mine a avut vreo legătură cu asta. 

          Aș fi un mincinos dacă ți-aș spune că nu mi-am imaginat niciodată acel moment. Mă gândeam deseori cum s-ar simți sânii tăi plini în palmele mele sau gustul pe care l-ar avea pielea ta când ți-aș săruta fiecare părticică a corpului.

           Dar mai mult, mi se părea un lucru la care eu puteam doar să vizez.

          Și chiar dacă acel vis devenea realitate, voiam să fac din el ceva special. Ce ne va rămâne pe veci în memorie.

         Vreau să înțeleg perfect ce înseamnă ,,a face dragoste". 

          Cu acea propoziție în minte mi-am dat jos tricoul de pe mine. Am înlocuit blugii cu o pereche de pantaloni scurți de trening și m-am îndreptat spre pat.

A/N: Bună!
         
         Sper că v-a plăcut capitolul și că nu am grăbit prea mult prima parte. Am încercat să spun cât mai multe, dar nu voiam nici să vă plictisesc.
        
          Cum vi se pare noua copertă? E mai bună decât cealaltă?
         
          Mulțumesc pentru vizualizări, voturi și păreri.

xx