Viață dublă

Prima intalnire

    Eliot se apropie de mine si imi spune:
   -Hey! Ai cantat foarte frumos!
In acel moment, m-am blocat. Ochii mei erau fixati pe fata lui perfecta, ochii lui erau caprui ca parul lui, iar cuvintele nu imi mai iesau din gura.
-Amm... Numele meu este Eliot...
-S-S-S-Sandy... Multumesc... Ai ochi frumosi! dintr-o data cuvintele
mi-au iesit din gura, insa nu mi-au iesit cuvintele potrivite...
Eliot a inceput sa rada. Glasul lui lumina toata sala. Aratam asa de fraiera, de fapt, eram fraiera. Hai Sandy! Hai Sandy! Stiu ca poti!
-Si tu ai jucat foarte bine!
DAA! In sfarsit am spus ceva bine!
-Multumesc! Apropo, am vazut dunk-ul tau si a fost super! Se vede ca stii sa joci baschet!
   -Da... e pasiunea mea! Si ma bucur ca si lumea a observat asta!
   -Vrei sa zici ca esti fericita ca eu am observat asta?
    Obrajii mi s-au inrosit. A spus-o pe un ton atat de romantic incat mi s-au topit picioarele.
   -Nu trebuie sa fii timida! Scuze daca a sunat ciudat ce am spus! O sa plec acum... a spus Eliot putin trist.
   -NU! Adica... nu e nevoie sa pleci!
-Bine -a spus Eliot zambind-. Ce ar fi daca mi-ai da numarul tau de telefon si ne mai auzim pentru ca imi place sa vorbesc cu tine...
-Sigur! Si mie imi place sa vorbesc cu tine!
Peste cateva zile, Eliot ma suna si ma intreaba daca vreau sa mergem la o intalnire. De fapt, la prima noastra intalnire. Normal ca am spus da.
Peste ceva timp a venit si ziua intalnirii. Seara se lasase, iar eu eram gata cu o ora inainte ca sa fiu sigura ca nu intarzii. Ca sa nu ma plictisesc si sa treaca timpul mai repede, am pornit televizorul. Uitandu-ma la programe vad la stiri ca unii reporteri au fost rapiti. In acel moment, Diana ma suna si ma intreaba daca am vazut ce era la stiri. I-am spus ca da, iar ea mi-a raspuns ca ne vedem la locul nostru secret. Era timpul sa imi las rochia de dantela si sa imi pun adevaratul costum...