Intrerupere

82 14 0
                                    

Uitasem de intalnirea noastra... Eram sigura ca o sa se intample asa. Este un risc ce mi-l asum de fiecare data cand sar de pe o cladire pe alta, inconstienta de viata mea ca Sandy. Acesta este motivul pentru care eu nu imi fac prieteni noi. Nu am curajul si nici increderea sa le spun adevarul. Daca nici familia mea nu stie, iar in familie ai cea mai mare incredere, atunci cine ar putea sa stie de secretul meu?
Eliot era primul baiat care m-a facut sa simt ceva mai puternic doar din primele sale cuvinte. Si acum?! Am dat cu piciorul in balta ca de obicei. Trebuia sa rezolv cumva asta asa ca am pus pana pe telefon si primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma uit la mesajele pe care mi le-a trimis:
    Hey Sandy! Pe unde esti?
    Te astept si sper sa vii.
    De ce nu mi-ai spus ca intarzii?
    Sper ca nu ti s-a intamplat nimic!
    Ma ingrijorezi!
    Te rog raspunde!!
    Sandy??!!
    A trecut deja o ora...
    Inca te astept...
    Dar cred ca am gresit asteptandu-te...
    Multumesc mult ca m-ai lasat singur!
    A fost foarte distractiv!
    Credeam ca esti speciala si ca ma placi...
     Dar se pare ca m-am inselat... Te rog sa nu mai vorbesti cu mine!
     Nu pot sa cred ce am facut! Am fost atat de fraiera sa cred ca am sanse sa imi fac un prieten! Trebuie sa il sun... Dar stai... A zis sa nu mai vorbesc cu el... Ce ma fac?! Dar nu aveam decat o singura idee in minte... Asa ca l-am sunat, insa, din pacate, nu raspundea... La ce ma asteptam?!
    *Eliot pov*
    M-am uitat la telefon si am vazut ca ma suna Sandy... Cum poate sa faca asa ceva? Adica m-a lasat singur si acum are curajul sa ma sune? Dar... de ce ma simt ciudat ca nu ii raspund? Off... nu pot sa fac asta! Asa ca am sunat-o inapoi pe Sandy.
    *Sandy pov*
    Nu pot sa cred! Eliot ma suna inapoi... bun... trebuie sa fiu calma... sa fiu calma:
   -Salut Eliot! Imi pare atat de rau ca nu am putut sa ajung la intalnire! Eram pe drum si m-au sunat parintii mei si mi-au spus ca fratele meu avea o problema grava *nu mi-a venit alta scuza pe moment* asa ca am plecat foarte repede sa vad ce se intampla si am uitat sa iti spun ca nu mai ajung. Imi pare foarte rau! Vorbesc sincer! Nu am vrut sa se intample asta! Te rog iarta-ma!
   -Si mie imi pare rau, Sandy! Te-am criticat inainte sa stiu ca ti s-a intamplat ceva foarte grav... Te rog sa ma ierti tu pe mine! Si pentru ca s-au intamplat toate astea as vrea... as vrea... BUM!
   -Alo?! Alo??!!
     Vocea lui s-a intrerupt cu un sunet de parca a cazut ceva. Am incercat sa il sun, dar nu mergea. Nu puteam sa stau si sa sper ca totul sa fie bine! Trebuia sa fac ceva si repede...

Viață dublăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum