Viață dublă

O nouă față

-Cred ca ti s-ar potrivi rolul...
-D-d-de ce zici asta...?
-Pentru ca eu cred ca esti o supereroina!
-Poftim?!
-Glumeam! Scuze daca te-a jignit gluma mea proasta!
-Nu-i nimic...
Mi-am intors capul si m-am uitat pe geam. Cuvantul "supereroina" nu ma mai caracteriza. Cand mi-a vorbit de supereroi, mi-am amintit de toate momentele mele impreuna cu fostii mei prieteni. Si de faptul ca, dupa toate cele intamplate, m-am hotarat sa las alti supereroi sa salveze oamenii, iar eu sa dispar. O sa imi lipseasca DANGER... Mai ales pentru ca nu am avut ocazia sa ma bat de prea multe ori cu ea... Si din nou, o lacrima mi-a curs pe obraz.
-Hey... Imi pare rau! Nu trebuie sa plangi! Scuze! Chiar imi cer scuze! Lasa-ma sa te ajut!
Evan ia un servetel si imi sterge lacrima de pe obraz.
-Daca ai vreo problema, poti sa vorbesti cu mine...
-Mersi mult, Evan! Dar cum am spus mai devreme, trec printr-o perioada mai grea... Si nu prea sunt in stare sa povestesc ce s-a intamplat...
-E ok. Nu te presez sa o faci. Cand vei fi gata o sa imi spui!
-Multumesc mult, Evan!
-N-ai pentru ce!-a spus Evan zambind-.
Ca sa treaca timpul mai repede, Evan mi-a mai povestit despre film, despre actorii care vor fi colegi cu mine. Nu am vazut cum arata acei actorii, pentru ca nu erau poze in dosar si nu m-as fi apucat sa caut ca disperata pe internet. Insa tot ceea ce conta era ca din ce imi povestea Evan, pareau de treaba.
In sfarsit am ajuns. Nu pot sa cred! Sunt in alta țară, filmand un film cu actori celebri! Cum am ajuns aici?! Probabil ca a fost destinul... Dar nu stiu ce sa zic.
-Acum ca am ajuns, o sa te conduc pana la apartamentul tau, te las sa te acomodezi, iar maine ne vedem la studio.-spune Evan-.
-Multumesc din nou, Evan!
-Nu ai pentru ce!
Am ajuns in apartamentul in care stateam. Era atat de frumos! Totul era alb si stralucea. Avea o bucatarie, un living, o baie si un dormitor. Exact ce imi trebuia!
-Acum eu o sa plec... Scrie in dosar unde e studioul si cred ca scrie si la ce ora trebuie sa fii acolo...
-Atunci ne vedem maine!
-Ne vedem maine!
Evan a plecat, asa ca aveam apartamentul numai pentru mine! Katy nu avea loc cu mine, asa ca ea statea in alt apartament, care era langa mine. Eram intr-un fel vecine. Abia asteptam ziua de maine!
Si a si venit. Era timpul sa imi intalnesc colegii! In dosar scria ca prima zi era doar de socializare si altele care nu aveau legatura cu filmul, ci aveau legatura cu actorii si relatiile dintre ei. Era foarte bine, pentru ca nu am avut timp sa invat vreo replica. Am chemat un taxi si m-am indreptat spre studio. Cand am ajuns, intrarea era plina de fani. Trebuia sa ma duc prin spate fara sa ma vada toti. Mi-am pus o caciula pe cap, mi-am pus niste ochelari de soare si m-am dat jos din masina. Am trecut incet pe langa ei. Din fericire, nu m-a vazut nimeni. Am reusit sa ajung la intrarea din spate. Acolo era un bodyguard care m-a oprit. I-am aratat dosarul si niste hartii pe care mi le-a dat Katy inainte sa plec. A zis ca pot sa intru asa ca am intrat.
    Studioul era asa de mare! Erau multe camere in care se filmau. Era si o curte exterioara care era inconjurata de acele camere. Trebuia sa gasesc platoul de filmare numarul 16. Presupun ca era la etaj asa ca am urcat scarile.
    Am gasit platoul de filmare numarul 12, numarul 13, numarul 14, numarul 15... Aha! Aici e platoul de filmare numarul 16.
    Am deschis usa si am intrat. Erau asa de multi oameni, numai ca erau cu spatele la usa. Se uitau pe geam. M-am apropiat putin si uitandu-ma in dosar am intrebat:
   -Scuzati-ma... Stiti cumva unde il pot gasi pe directorul Kevin Johnson?
   -SANDY!
    Am ridicat ochii din dosar si am vazut cum Evan venea spre mine. M-a luat in brate si mi-a spus:
   -Bine ai venit!
    Toata lumea se uita la noi. Erau destul de multi oameni si nu prea vedeam fiecare cum arata. Evan imi da drumul si se uita la mine.
   -Eu sunt Kevin Johnson.-a spus un barbat cu o sapca pe cap si cu un dosar mare in mana-. Si tu esti-
   -Sunt Sandy Mallone. Imi pare bine!
   -Nu pot sa cred... ESTI CHIAR SANDY MALLONE?! Bine ai venit! Lasa-ma sa iti aduc un ceai, o cafea...
   -Nu e nevoie, multumesc!
   -O sa te las sa iti cunosti colegii pana iti aduc eu ceva.
   -Dar chiar nu trebuie-
    Si a plecat. Am vazut cum toti au ramas uimiti cand am zis ca eu sunt Sandy. Ce e asa mare lucru?!
   -Hai sa iti prezint pe cineva...-spune Evan in timp ce ma ia de mana-.
    El mergea in fața mea si nu puteam decat sa il vad pe el.
    Pana la urma ne oprim din mers si se da intr-o parte. In fața mea statea cel mai frumos barbat din lume. Avea parul castaniu deschis spre blond, ochii lui era albastrii combinati cu verde, era inalt si bine facut.
   -Sandy... El e cel mai bun prieten al meu, Chris...