Viață dublă

Față în față

-Nu am zis nici asta...

Mintea mea inceteaza a gandi cand rosteste aceste cuvinte. Nu inteleg nimic... De ce e asa de complicat?!

Ma aduce si mai aproape de el, ma strange de sold si imi sopteste:

-Asa-i ca te-am blocat cu farmecul meu?

Cateodata e asa de... uituc... Incearca sa ma modeleze in mainile lui cu replicile astea, dar ce pacat ca nu merge cu mine asa ceva. Desi... Cred ca as putea fi eu cea care il face ca plastelina...

Imi infasor mainile in jurul gatului sau si ma apropii si mai mult de el asa incat abia mai ramane spatiu intre fetele noastre. Imi iau o mana de pe el si las un deget sa alunece pe bratul lui. Simt cum bratul ii tremura putin cand il ating, asa ca nu ma opresc. Imi apropii buzele de ale lui prefacandu-ma ca vreau sa il sarut... bine... adevarul e ca vreau... dar nu trebuie sa stie el asta... Iar el incearca sa ma sarute, dar imi iau mana de pe bratul lui si ii pun un deget pe buze oprindu-l. Ma uit in ochii lui si zambesc intr-o parte, exact cum zambea el inainte:

-Cine s-a blocat acum?

Rad putin, iar el imi da drumul, se intoarce si face cativa pasi, indepartandu-se de mine. Incep sa rad, dar el sta cu spatele la mine si nu spune nimic. Ma uit la el confuza si ma indrept spre el. Il iau de brat usor si il intorc cu fata la mine. Nu pot sa imi dau seama daca e furios, confuz, trist sau dezamagit. Parca este o bomba cu emotii si nu stii cand explodeaza sau cum explodeaza. Il mangai usor pe brat si il intreb ingrijorata:

-S-a intamplat ceva?

Toate emotiile ii dispar din ochi, ramanand doar furia. Imi da mana la o parte si imi spune intepator:

-Nu te mai juca cu mine, Sandy!

Face un pas ocolindu-ma si se duce spre usa. Raman putin imobilizata, dupa care reusesc sa ma intorc cu fata spre el, care statea cu spatele la mine:

-Tu ai inceput!

Se opreste si se intoarce uitandu-se in ochii mei confuzi:

-Eu? Eu am inceput?!

-Da...

-Din cate imi amintesc... Tu ai vrut sa ma saruti...

-E-e-eu-

-Asa credeam si eu.

Se intoarce, din nou, si se apropie de usa, dar alerg si ma pun in fata lui:

-Oricum... Tu ai inceput cu intrebarile tale stupide despre Eliot!

-Deci... E stupid ca te-am intrebat de iubire? Ok, o sa notez asta.

-Uite- eu- doar- Ah! Imi vreau blocul de desen inapoi!

-Stai, cum ai ajuns la asta?-spune Chris razand-.

-Pur si simplu mi-am amintit de el...

-Ok... Atunci... Hmm... Ia stai putin... Daca tu il vrei asa de mult as putea sa te pun sa faci ceva pentru mine in schimb...

Inghit in sec, iar zambetul lui aratos, dar enervant ii apare, din nou, pe chip:

-S-s-si c-ce a-anume  vr-rei s-sa fa-ac...?

-Stii... Maine va fi o premiera la un film in care am avut un rol secundar si pe care l-am filmat inainte sa te cunosc...

-Si...?

-Si pe invitatie scrie ca mai pot aduce pe cineva... Si ar fi ciudat sa merg singur...

-A-adica...?

-Uite cum facem... Tu vei fi partenera mea la premiera de maine, iar eu o sa iti dau blocul de desen...

-S-a facut!