Viață dublă

Lampa

-Acum e șansa ta...
-Bine...
Am tras aer in piept si m-am dus pe scena. Nu vedeam nimic, asa ca am asteptat sa vina curentul. Evan s-a dus sa repare asta, in timp ce eu imi pregateam cantecul.
Pana la urma, becurile luminau din nou, iar luminile de pe scena straluceau. Toata lumea se uita la mine uimita.
-Sandy? Ce cauti acolo?! Da-te jos acum!-a zis Kevin in timp ce voia sa urce pe scena-.
Din fericire, Evan statea langa scena si nu lasa pe nimeni sa ma deranjeze.
Dupa ce si-au revenit, au inceput sa strige:
-HEI! DA-TE JOS DE PE SCENA! LASA TRUPA SA CANTE!
Nu ii ascultam. Am stat cateva secunde sa astept sa se linisteasca. Am pus mana pe chitara si am inceput sa cant prima parte din cantec, care nu avea versuri. Dupa aceea, am inceput sa cant si din voce. Ma simteam atat de bine sa fiu pe scena si sa cant in fața tuturor. In sfarsit era momentul meu. Momentul meu sa le arat ce pot face cu adevarat. Momentul meu sa le arat cine sunt eu cu adevarat. Cantam cu pasiune, plina de fericire.
    Dupa ce am terminat de cantat toata lumea ma aplauda. Sper ca le-a placut cantecul, mai ales ca l-am scris acum cateva zile si era prima data cand il cantam in fața cuiva.
    Am vrut sa cobor de pe scena si sa las trupa sa cante, dar Kevin mi-a luat-o inainte si a inceput sa vorbeasca:
   -Multumim mult, trupa The Sky, dar aveam deja un cantaret. De fapt, aveam deja o cântăreață. Haideti sa o aplaudam cu totii pe Sandy Mallone! Sandy, ai putea sa ne mai canti cateva cantece?
-Sigur ca da!
-Multumim mult! Sa o mai aplaudam, inca o data, pe Sandy!
Toata lumea striga de fericire si aplauda. Inainte sa imi incep mini-concertul, am vrut sa imi cer scuze:
-Inainte sa incep sa cant, as vrea sa imi cer scuze pentru tot ce am facut! Nu am vrut sa va ranesc sau sa credeti ca nu imi pasa de acest film! Nu am vrut sa va implic in problemele mele! Imi pare foarte rau si de aceea o sa dau tot ce am mai bun in mine pentru a va distra in aceasta seara! Abia acum incepe petrecerea!
    Am cantat foarte multe cantece. Nu se mai saturau, iar petrecerea nu se mai termina. Pana la urma, Kevin a zis ca e timpul sa mergem acasa, pentru a fi odihniti maine. In apartamentului lui era asa dezordine. Nu puteam sa plec fara sa il ajut. Am asteptat sa plece toti, dupa care i-am zis:
-Kevin, eu vreau sa te ajut! Nu e frumos sa plec fara sa fac curat!
-Sandy, du-te acasa! Ma descurc eu!
-Nu, nu te descurci!
Am luat un sac si am inceput sa strang gunoiul.
-Multumesc mult, Sandy! Si imi pare atat de rau ca ti-am zis sa nu vii la petrecere! Imi era frica de reactiile celorlalti...
-Nu-i nimic! Tot ce conteaza este ca s-a rezolvat!
-Da... ai dreptate!
-As putea sa dau si eu o mana de ajutor?
Ma uit in spate si il vad pe Chris cum statea cu spatele pe usa.
-Sigur!-a zis Kevin-.
-Tu ce zici, Sandy?-a intrebat Chris in timp ce venea spre mine-.
-S-s-s-sigur ca poti...
-Atunci va las pe voi sa curatati aici, iar eu ma duc sa fac curat prin camere.-a zis Kevin in timp ce pleca-.
Nu! Nu ma lasa singura cu Chris! Offf... De ce pleci?
-Mie imi convine!-a spus Chris zambind-.
In acel moment mi-am amintit ca cel care voia sa ma ajute a zis ca eu nu stiu sa cant. M-am intors cu spatele la el si am continuat sa fac ceea ce faceam si inainte.
-Daca te gandesti la momentul in care ti-am zis ca nu stii sa canti... Imi pare rau!
Cum de a stiut?!
-Nu trebuia sa zic acel lucru! Nu gandeam cand vorbeam. Eram doar furios... Dar in seara asta, mi-ai dovetit ca m-am inselat. Si ca ai cea mai frumoasa voce din lume!
-Multumesc!
-Nu trebuie sa imi multumesti, e adevarul!
Am inceput sa zambesc, insa el nu ma vedea.
-Stii, ca sa faci cu placere curat, iti trebuie muzica...-a zis Chris-.
-Te rog, nu ma pune sa cant.
Am zis eu zambind.
-Stai calma, nu o sa o fac! Doar o sa pornesc radioul.
La radio era una dintre melodiile mele preferata. Era o melodie lenta...
   -Cand eram mica... imi placea sa dansez cu perdeaua si sa imi imaginez ca am un partener...
    De ce i-am spus asta? Probabil ca aceasta melodie mi-a amintit de copilarie si am simtit nevoia sa ii povestesc cuiva...
   -Acum poti sa ai un partener cu adevarat...-spune Chris in timp ce se apropie de mine-. Ai vrea sa dansezi cu mine?
Mi-a luat mana si am inceput sa dansam. Era atat de frumos. Dar...
-Dar, Sharon?
-Nu te mai gandi la ea! Doar, danseaza cu mine!
Avea dreptate. Trebuia sa nu ma mai gandesc si sa fac ceea ce simteam. Era un moment special. Ma simteam atat de bine. Totul era perfect, pana cand blocul incepe sa se miste. O lampa cade si se sparge:
-Ce pacat! Era lampa mea preferata!-spune Chris-.
-Chris, nu e timpul sa faci glume!
Evan intra speriat pe usa si incepe sa strige:
-SANDY, CHRIS! IESITI DIN BLOC ACUM! SUNTEM ATACAȚI...