Viață dublă

Agenția

    Totul a devenit in ceata... si ... am cazut. In minte mi-a aparut un chip cunoscut, dar nu imi dadeam seama cine e. In acelasi timp, mi-a aparut biletul pe care l-am gasit in sala si mi-am dat seama ca, de fapt, cunosteam scrisul. Dupa ce mi-au aparut imaginile astea, totul s-a facut negru din nou si nu imi mai amintesc nimic.
    M-am trezit pe un pat, intr-o camera in care eram singura. Am incercat sa ma ridic si sa stau in fund si am vazut ca inca aveam costumul pe mine. Am incercat sa imi misc mai mult mainile, dar nu puteam. Simteam ca nu am forță si ca sunt foarte slabita. M-am dat jos de pe pat si am incercat sa merg, dar nu puteam. Era sa cad pe jos, dar Chris apare repede in camera si ma prinde. Capul ma durea foarte tare si nu vedeam foarte clar, dar il auzeam pe Chris cum vorbea cu mine:
   -Nu trebuie sa faci efort! O sa vina acum un doctor sa te verifice.
   -U-u-unde s-s-sunt...?
   -Esti in siguranta, DANGER.
   -D-de ce i-inca am c-costumul p-pe mine?
   -Nu am vrut sa ti-l dam jos, pentru ca te intelegem si iti respectam secretul.
    Ma ia in brate si ma pune cu fundul pe pat. In camera intra un doctor si ceilalti supereroi. Chris se da intr-o parte, iar doctorul vine la mine, se uita putin si dupa imi pune cateva intrebari:
   -Stiu ca te simti foarte slabita, dar nu te pot ajuta decat daca imi zici ce s-a intamplat.
   -D-d-dar-
   -Incearca sa te concentrezi! Stiu ca poti!
    Avea dreptate. Am incercat sa ma concentrez si cuvintele imi ieseau mai usor. Toata lumea se uita la mine uimita:
   -Am... Nu pot sa povestesc...
   -DANGER, poti avea incredere in noi!
   -Are dreptate!-au zis toti ceilalti-.
-Bine... Ce vreti sa stiti?
-Ce s-a intamplat acolo?
-Am... Am incercat sa ma lupt, dar nu am mai facut-o de mult timp... Ceea ce mi s-a parut putin mai greu.
-De ce?
-Am facut ceva ce am jurat sa nu zic nimanui.
-Dar, noua poti sa nu spui-
-NU!
Am ridicat tonul si toti au ramas cu privirile pe mine.
-Imi... pare rau... Lasati-ma sa continui... Dupa ce m-am luptat mi-am dat seama ca totul era o capcana, asa ca am decis sa opresc eu racheta. Nu stiam cum, dar ma gandeam la o solutie. In timp ce stateam si ma gandeam, vedeam cum ceilalti supereroi erau raniti... Dar ceea ce mi-a pus capac a fost cand am vazut ca... liderul...? Cel in costum albastru a fost ranit de o sabie in stomac. Acea actiune mi-a amintit de un moment in care ma pierdusem. Am simtit tristete, dar mult mai mult, am simtit furie. Un curent trecea prin mine si nu am mai putut sa imi controlez corpul sau mintea. Dupa aceea stiti ce s-a intamplat, iar dupa ce i-am vindecat rana lui, n-am mai rezistat si am lesinat.
-De ce a aparut curentul acela?
-Nu stiu... De ceva timp un om foarte puternic mi-a dat o putere, dar nu mi-a zis ce face. Pana acum, doar imi vindecam ranile cu ea, dar nu cand voiam eu. Aparea cand simteam tristete sau furie. Nu stiam ca pot sa fac asta.
-Interesant... Trebuie sa inveti sa-ti controlezi puterile...
-Stiu, dar nu stiu cum.
-Stiu eu cum.
Imi ridic capul si vad un barbat inalt care intra in camera. El a zis acea propozitie.
-Eu sunt seful unei agentii de supereroi. Ei *aratand spre acea echipa de supereroi*, sunt cei mai buni din agentie si din lume. Se ocupa de cazuri extreme. Dar tu, tu poti sa faci mai mult de atat. Ce ai zice daca ti-as pune la dizpotitie tot ce ai vrea tu ca sa inveti sa iti controlezi puterile, iar tu, in schimb, ai intra in aceasta echipa?
Ce se intampla aici? Eu?! In echipa celor mai buni supereroi din lume?
-Dar pentru asta, trebuie sa ai incredere in noi.
Asta e mai greu.
-Nu stiu ce sa zic...
-Haide! Esti speciala si avem nevoie de tine!-zice Chris in timp ce se apropie de mine-.
-Ma lasati singur cu ea, va rog?-intreaba acel barbat-.
Toti pleaca din camera, iar acel barbat se apropie de mine. Se asigura sa nu il auda cineva si imi spune.
-Aceasta sansa o ai o singura data in viata! Nu o rata... Sandy!
-POFTIM?!
-Eu stiu totul. Si stiu ca tu stii cine e cel in costum albastru. Si ca tii la el. Asa ca, pentru el, accepta oferta si spune-i cine esti cu adevarat daca nu vrei sa te indepartezi de el.
-Nu imi spui ce sa fac!
-Nu, dar te pot obliga. Tu alegi ce vrei sa fac.
Se uita la mine cu un zambet pe fata si cu o spranceana ridicata. Nu stiam ce sa fac, dar avea dreptate. Fir-ar! Toti au dreptate.
-Bine! Accept!
-Stiam eu ca-
-Nu asa repede! Accept cu o conditie.
-Spune.
-O sa va spun tot ce va trebuie cand o sa am incredere in voi. Si asta va dura.
Si dupa asta, m-am dat jos de pe pat si am iesit din camera. Ma simteam mult mai bine acum. Nu mai eram slabita, dar nici perfect nu ma simteam. Nu stiam pe unde sa o iau, asa ca am luat-o prin dreapta. Am ajuns intr-o sala mare cu o masa foarte mare in mijoc si unde peretele din afara era din sticla. Acolo erau Chris si ceilalti supereroi.
-Cred ca m-am pierdut...
Am spus eu.
-Te ajut eu sa iesi.-spune Chris in timp ce vine spre mine-. Hai pe aici.
Mergem pe un hol, dupa care ajungem pe alt hol si pana la urma ajungem la iesire. Voiam sa plec, dar Chris ma ia de mana si ma intoarce cu fața la el.
-Deci... ai acceptat oferta?
-Mai vedem...
-Sa stii ca poti sa ai incredere in noi!
-Mai vedem...
Voiam sa plec din nou, dar nu m-a lasat. Mi-a dat parul dupa ureche si se uita la mine. Eu nu voiam sa ma uit la el, pentru ca imi era frica... Daca isi dadea seama cine sunt? Se apropia de mine si nu am mai rezistat:
-Uite, baietas in albastru. Nu sunt genul ala de fata asa ca lasa-ma in pace. Nu vreau sa ma gandesc la baieti, pentru mine e important sa salvez lumea. Cred ca nici tu nu ar mai trebui sa te gandesti atat de mult la fete si sa incepi sa te interesezi de lucruri cu adevarat importante.
Si am plecat cat de repede am putut.
Am ajuns acasa, fara costum pe mine, deoarece l-am dat jos pe drum. Am intrat in apartament, am inchis usa, am aprins lumina si mi-am aruncat geanta in care aveam costumul pe jos. Ma indrept spre canapea si luminile se sting. Incerc sa iau o lanterna de pe masa, dar luminile s-au aprins din nou. Cand m-am intors, in apartamentul meu era un barbat intr-un costum negru, cu o masca neagra ce ii acoperea tot capul si cu o arma in mana care zicea:
-Ti-am lipsit... DANGER...?