Viață dublă

O intamplare neasteptata

Nici eu nu astiam cum sa raspund la asta...
-Nu... Nu stiu! Cred ca da...
-Apreciez ca ai fost sincera cu mine, dar nu cred ca pot continua asa...
-Eliot... Te rog! Nu ma lasa asa!
-Imi pare rau, Sandy!
-ELIOT!
Era prea tarziu... Deja a plecat.
-Sandy...
Oliver inca era langa mine. E numai vina lui ca Eliot a plecat!
   -Lasa-ma in pace, Oliver!
   -Sandy...
   -E NUMAI VINA TA CA ELIOT A PLECAT! NUMAI VINA TA! TREBUIA TU SA TE BAGI IN VIATA MEA! PLEACA SI INCEARCA SA NU IMI MAI STRICI VIATA!
-DAR SANDY...
-Inca nu ai plecat?
-ATUNCI IMI CER SCUZE CA IMI PLACE DE TINE! Data viitoare o sa incerc sa nu te mai plac! Fericita?
-Ar fi fost mai bine asa oricum...
Oliver a plecat furios. Foarte furios. Nu l-am mai vazut niciodata asa. Dupa toata cearta asta, trebuia sa lamuresc lucrurile cu Eliot, din nou... Am alergat dupa el... Si am alergat... Si am alergat... Si am alergat... Dar nu l-am mai gasit. M-am dus acasa, mai trista ca de obicei... Iar am incurcat lucrurile... I-am alungat pe singurii carora le pasa de mine... Nu pot sa stau si sa nu fac nimic! M-am dus cat de repede am putut la Eliot acasa. Din fericire, mi-a deschis usa. Cum am intrat in apartament, i-am spus:
   -Eliot! Stiu ca am incurcat lucrurile rau de tot! Adevarul e ca te plac mult! Si nu vreau sa te pierd! Te plac mai mult decat il plac pe Oliver si stiu ca daca mi-ai da o sansa as putea sa iti demonstrez asta! Doar... te rog! Exista vreo sansa sa ma ierti?
-Sigur ca da, Sandy! Si eu am gresit! Nu trebuia sa te las sau sa plec! Daca te plac cu adevarat, trebuie sa lupt pentru tine! Si nu am facut asta... Si ma simt atat de prost! Promit ca de acum incolo o sa fac orice e nevoie sa fiu langa tine pentru ca nici eu nu vreau sa te pierd!
    Erau cele mai frumoase cuvinte pe care le-am auzit in viata mea! L-am imbratisat cat de tare am putut, iar el m-a sarutat. Era un moment unic! Ma simteam atat de bine! In sfarsit eram fericita din nou dupa atatea certuri! Dar trebuia Oliver sa strice momentul, nu?! Sarutul s-a intrerupt pentru ca primisem un mesaj de la el:
    Sandy avem nevoie de RROW.
    Unde esti?
   
    La Eliot...

   Venim acum. Sa iesi in strada ca sa nu mai pierdem timp asteptandu-te pana cobori.
   -Scuze, Eliot! Trebuie sa plec...
   -Lucrul personal?
   -Da...
-Bine atunci! Ne vedem mai tarziu?
-Sigur!
Am iesit din bloc si l-am vazut pe Oliver. Nici el nu avea costumul pe el. M-am dus spre Oliver si l-am intrebat:
-De ce nu ai costumul pe tine?
-Nu e treaba ta!
Si cu acea propozitie, discutia noastra s-a incheiat. Am urcat in masina in care erau si Ryan, Diana si Dove si am plecat.
*Eliot pov*
M-am uitat pe geam si am vazut-o pe Sandy vorbind cu Oliver. Daca Sandy a zis ca vrea sa fie cu mine, atunci de ce e cu Oliver? Doar daca... doar daca Oliver ii stie secretul?! Are mai multa incredere in el decat in mine? Nu pot sa cred ce fraier am fost...
    *Sandy pov*
Pana la urma mi-am pus costumul pe mine si Oliver la fel. Am ajuns la destinatie si am cercetat locul. Nimeni nu era pe acolo. Totul era parasit, dar in sfarsit am gasit un bilet. Pe el scria: "Totul a fost o capcana. Cat timp voi ma cautati, eu am ajuns la sala de sport pentru a rapi echipa de baschet.
Semnat, un raufacator". Nimeni nu stia cine ii rapeste pe oameni sau de ce, dar era treaba noastra sa aflam. Dupa ce am citit biletul, mi-am amintit ca Eliot avea antrenament acum. Am plecat cat de repede am putut. Echipa mea a ramas afara sa ma apare, iar eu m-am dus singura in sala de sport. Pe hol nu era nimeni, asa ca m-am dus la tribune. De acolo am vazut ca pe teren erau baschetbalistii care erau legati si cativa raufacatori care ii pazeau. Am sarit din tribune si am ajuns pe teren. Toata lumea se uita la mine.
-RROW? -a spus un coleg de al lui Eliot-
-Credeam ca e o legenda... -a spus Eliot-
Am zambit si i-am atacat pe raufacatori. Dupa ce i-am batut, i-am dezlegat pe baieti si ei au plecat, in afara de Eliot. Statea si se uita la mine. S-a uitat in ochii mei si m-a intrebat:
-Cine esti?
L-am dat intr-o parte, deoarece am vazut ca un raufacator voia sa il atace. Din fericire, am reusit sa il bat, dar foarte greu. Dupa ce am crezut ca e gata, el s-a ridicat de pe jos, gata sa ma loveasca. Am facut roata pana la el, si i-am dat un pumn asa de tare, incat nu se mai putea ridica de pe jos. Insa ceva s-a intamplat. Cand i-am dat pumnul, gluga mi-a cazut, lasandu-mi fata descoperita. Nu mi-am dat seama ca gluca imi cazuse pana cand m-am intors la Eliot si cu o fata foarte confuza a strigat:
   -SANDY?!