Viață dublă

Întrebările

Era sala in care am incercat sa ma antrenez mai devreme...
-Si... Cum ti se pare?-ma intreaba Evan in timp ce se uita la mine-.
Am ramas socata. Stateam si ma uitam. Pur si simplu nu puteam sa ma misc sau sa vorbesc.
-S-a intamplat ceva?-intreaba Evan in timp ce se apropie de mine-.
In sfarsit, dupa ce mi-am gasit cuvintele, am putut sa îi spun:
-Nu, totul e bine! Doar analizam sala... Mi se pare destul de interesanta...
-Stai putin! Ala nu trebuia sa fie acolo!
Se uita la un sac de box care statea pe jos si se indreapta spre el. Era sacul de box cu cutite. Am fost asa speriata incat îl lasasem acolo. Am uitat sa il mai pun la loc. Am incercat sa alerg spre el ca sa nu vada cutitele, dar cand am ajuns acolo, ele au disparut. Nici macar o urma nu mai era.
-Stai sa il pun la loc.-spune Evan in timp ce il ridica-.
    In timp ce punea sacul de box langa celalalte, am observat ca pe jos era un biletel. L-am luat si l-am citit: "Mai bine ai incepe sa te antrenezi. Cu drag, ... Stii ceva?! Noi deja ne stim, deci nu e nevoie de semnatura." Ce inseamna asta?! Cine a putut sa il scrie?!
    L-am bagat repede in buzunar si m-am indreptat spre Evan.
   -Si... Cand pot sa incep sa ma antrenez?
   -Daca vrei, poti sa incepi acum. Baia este acolo, daca vrei sa te schimbi.
-Ma duc acum sa ma schimb. Vin in cinci minute.
-Bine. Te astept aici.
In timp ce ma schimbam, ma gandeam ca daca ei ar fi pus cutitele acolo ca sa ma raneasca, atunci de ce m-au adus inapoi aici? Si mai ales ca Evan parea destul de surprins ca sacul nu era la locul lui. In plus, ei nu puteau sa ia cutitele fiindca au fost cu mine tot timpul asta. Cineva vrea sa imi faca rau, si cu siguranta nu sunt Evan sau Chris. Dar oare... Biletelul era pentru ei? Sau cutitele... erau puse ca ei sa se raneasca? Adevarul e ca nu prea stiu multe despre ei cand vine vorba de acest subiect. Dar asta nu ma opreste sa aflu.
    Am iesit din baie si am vazut cum a intrat si Chris in sala, fara Sharon.
   -Unde e Sharon?
    Îl intreb in timp ce ma apropii de el.
   -Am scapat de ea in sfarsit!-spune in timp ce zambeste-.
    Evan incepe si el sa rada. Mie mi s-a parut ciudat ce a zis si m-am enervat putin.
   -Stii, eu nu te inteleg! De ce esti intr-o relatie cu Sharon, daca tie nici macar nu iti place de ea?
   -Pai-
   -Nu. Stii ce?! Nu-mi raspunde. Deja mi-am dat seama ce fel de baiat esti tu. Iti place doar sa te joci cu fetele, nu?
   -De ce spui asta, Sandy?-ma intreaba in timp ce se apropie si mai mult de mine-.
   -Pentru ca e adevarat!
    Chris voia sa spuna ceva, dar nu ii mai ieseau cuvintele din gura. Doar se uita la mine putin nervos.
   -Incepi sa te antrenezi acum, Sandy?-ma intreaba Evan.
   -Da, si daca nu va deranjeaza, as vrea sa fiu singura.
   -Pe mine ma deranjeaza.-raspunde Chris-.
   -Ok. Puteti sta aici cu o singura conditie.
   -Care?
   -Sa imi raspundeti sincer la toate intrebarile pe care vi le pun!
   -Bine... Dar nu mai mult de 5 intrebari!
    Am inceput sa ma antrenez dupa care au inceput si ei sa faca acelasi lucru. Dupa ce am terminat un exercitiu m-am oprit si am intrebat:
-De cand sunteti prieteni?
Evan se opreste si incepe sa povesteasca:
-Acum 3 ani, am primit amandoi roluri in acelasi film. Amandoi eram cei mai cunoscuti actori in anul acela, asa ca ne-am imprietenit.
-Uau! Deci v-ati imprietenit pentru ca erati cei mai cunoscuti... Ce poveste interesanta!
-Ai vrut raspunsuri, asa ca nu te mai lua de ele!-completeaza Chris-.
-Bine... Urmatoarea intrebare... De ce sunteti atat de uniti?
-Ne-am ajutat mereu unul pe celalalt si asa am creat o relatie stransa de prietenie.-spune Chris-.
-A treia intrebare... S-a intamplat vreodata sa va certati pe aceeasi fata?
Se uita unul la altul, dupa care Evan zice nesigur pe el:
-Nu... inca...
-De ce spui asta?-intreaba Chris-.
-N-n-nu conteaza...
-Evan, spune-mi! I-AI FACUT CEVA LUI SHARON?!
Chris se duce spre el nervos, iar Evan incepe si el sa strige:
-PARCA NU ITI PASA DE SHARON!
-POFTIM?!
Am intervnit eu.
-EVAN! Esti un prost!
-Eu sunt ala prost?! Mai intai uita-te in oglinda!
-INCETATI! Chris, ce naiba se intampla intre tine si Sharon?
   -Nu e treaba ta!
   -De ce vorbesti asa? Ti-am facut ceva ce te-a deranjat?
   -Da...
   -Ce?
   -AI INTRAT IN VIATA MEA!
    Iar dupa aceasta propozitie, Chris pleaca si tranteste usa, fara sa imi dea vreo explicatie.
   -Dar... Evan...?
    O lacrima a inceput sa imi curga pe obraz. M-am pus in genunchi si am inceput sa vorbesc:
   -Chiar asa de rea sunt? Nimeni nu ma vrea, nimeni nu ma place. Creez numai probleme si nu sunt in stare sa le rezolv. Eu-
   -Nu e adevarat! Nu il baga in seama pe Chris! Eu l-am infuriat, e numai vina mea! Imi pare rau!
   -N-n-nu-i nimic...
   -Daca te face sa te simti mai bine... Te las sa imi pui orice intrebare vrei.
    Asta era momentul meu. O singura intrebare. Trebuia sa o aleg corect. Inima imi tot soptea sa il intreb: "Tie iti place de mine? Ce are Chris cu mine? De ce e Chris asa de iritat? De ce Chris nu ma place? De ce esti asa dragut cu mine?..." Dar stiam ca intrebarea la care aveam nevoie urgenta de raspuns era:
   -Evan... Ti s-a intamplat sa nu te intelegi cu cineva deloc? Adica... Sa ai un dusman?
   -De ce intrebi asta...?
   -Te rog, Evan! Am nevoie de raspuns!
   -Adevarul e ca... Da, am un dusman... De fapt, eu si Chris avem un dusman...