Viață dublă

Curaj

Era ziua in care pierdeam pentru prima data si ziua in care mi-am facut un nou dusman...
ASSY m-a batut... exact cum l-a batut acel barbat pe Oliver.
   -Acum pot sa plec?
    Am intrebat nervoasa.
   -Ai pierdut. Ceea ce inseamna ca nu poti pleca!
   -Nu e adevarat! Ai spus ca daca ma bat pot pleca!
   -Deci ai fost atenta la ce am spus...
   -Normal! Acum da-mi drumul!
-Bine... O sa iti dau drumul. Dar...
In acel moment am alergat cat de repede am putut pana la Oliver si am spus:
-Oliver! Totul va fi bine! Hai sa plecam de aici.
-Nu asa repede! Am spus ca doar TU poti pleca, nu si Oliver!
-Dar nu e corect!
-Viata nu e corecta...
-Lasa-l pe Oliver sa plece!
-Stii ce?! Cred ca e o idee buna! Poate sa plece daca tu ramai.
Nu stiam ce sa fac. Sa plec eu sau sa plece Oliver?
-Deci... Ramane intelegerea asta sau nu?
-Da...
-NU!
Dupa ce am acceptat intelegerea, am auzit o voce slabita, dar destul de puternica incat sa auda toata lumea un mare "Nu". Cand m-am uitat, am vazut ca Oliver se ridicase de pe podea si el era cel care a strigat.
-Las-o sa plece!
-Cat curaj pe tine, Oliver... Vrei sa ramai tu in locul ei? -a spus acel barbat-
-Da!
-Nu! Raman eu!
Am spus eu curajoasa si hotarata.
-Sandy! Adica... RROW! -a spus Oliver-
-Stai calm! Deja stiu ca e ea! -a completat acel barbat-
-Cum de... Nu conteaza! Sandy! Nu poti ramane aici!
-Ba da, Oliver! Pot si o voi face!
-Te rog nu face asta!
-E deja prea tarziu...
Si dupa acea propozitie, niste oameni care lucrau pentru acel barbat l-au scos pe Oliver din cladire. Incercam sa fiu puternica, dar stiam ca sunt doar o fata sensibila.
*Oliver pov*
Nu pot sa cred ce a facut Sandy pentru mine! De ce am lasat-o sa faca asta? Nu ma voi ierta niciodata daca pateste ceva!
    M-am dus la locul secret sa le dau vestea... Eram plin de taieturi, sange si abia mergeam. Am intrat si acolo erau Ryan, Diana, Dove si Eliot. Cum o sa ii explic eu lui Eliot ce s-a intamplat? Toata lumea se uita speriata la mine. Eram singur, fara Sandy. Toti m-au intrebat:
   -Unde e Sandy?
    Insa numai unul nu m-a intrebat. Eliot. Statea si se uita, fara sa se miste. Dar dintr-o data, il vad ca se aproprie de mine.
    *Eliot pov*
    Cand l-am vazut pe Oliver ca a venit singur, fara Sandy, m-am speriat. Ce s-a intamplat cu ea? De ce nu e cu el? Daca a atins-o cineva il omor! Stateam acolo si ma uitam. Ea nu mai venea, si eram constient de asta. Era numai vina lui Oliver! M-am dus spre el si am ridicat pumnul, indreptandu-l spre fata lui:
   -E VINA TA CA SANDY NU E!
   -Asa e! Si regret asta foarte mult!
    Cand sa il lovesc, am vazut ca avea multe taieturi si ca era plin de sange. Sigur s-a intamplat ceva rau, ceea ce inseamna ca si Sandy a patit acelasi lucru. Asta inseamna... ca a patit mai rau daca ea nu s-a intors. Nu! Nu! Nu! Daca... daca nu mai traieste...
   -Am o singura intrebare! Sandy e in viata?
    Oliver se uita in ochii mei. Credeam ca era gata sa imi spuna cea mai rea veste din viata mea, dar nu s-a intamplat asa:
   -Normal ca mai e in viata!
    M-am bucurat sa aud ca traieste, dar aveam nevoie de ea acum. Sa ii vad zambetul, ochii... Imi era atat de dor de ea!
   -Atunci unde e?
   -A ramas captiva acolo... Si de aceea trebuie sa o salvam...