Viață dublă

Accidentul

Poftim... Chris vrea sa se impace cu Sharon?!

Ii pun telefonul pe silentios si il bag inapoi in buzunar. Imi termin bagajul, iar Chris se trezeste:

-Neata...-spune zambind-. 

Ii aplic tratamentul silentios si nu zic nimic. 

-Cineva e somnoroasa...

Se ridica din pat, il face si vine spre mine. Ii iau repede pantalonii de pe scaun si ii arunc spre el:

-Iesi. 

Prinde pantalonii si se uita la mine nedumerit:

-Am facut ceva...?

-AM ZIS SA IESI!

-Sandy... Hai sa discutam...

-CE SA DISCUTAM? CA NU TE POTI SCHIMBA?! 

O lacrima imi cade si continui:

-De ce iti place sa ranesti oamenii care tin la tine...?

-Sandy... Ce s-a intamplat...?

Vine spre mine si intinde mana ca sa imi stearga lacrima. Fac un pas in spate uitandu-ma la podea si tip:

-NU MA ATINGE! 

-Sandy... Sigur esti bine?

-Stii ce. Gata. Nu te mai preface ca nu stii!

-Dar chiar nu sti-

-VERIFICA-TI NAIBA MESAJELE!

Isi scoate telefonul si se uita la mesaje:

-Sandy... Pot sa explic...

-A, da?! Explica.

-E-e-eu... Uite d-doar... Ah-

-Asta credeam si eu. Nu poti sa explici ceea ce faci pentru ca niciodata nu gandesti inainte sa actionezi!

-Sandy, te rog-

Imi ridic privirea uitandu-ma fix in ochii lui:

-Iesi. Afara.

Se imbraca si se indreapta spre usa. Pune mana pe clanta, dar se opreste:

-Sandy! Te rog, asculta-ma!

Ma duc spre el, ii iau mana de pe clanta, si o pun pe a mea. Deschid usa, fara sa zic nimic, dar Chris se apropie de mine:

-Te rog, Sandy! Mai da-mi o sansa!

Ma uit in ochii lui si ii spun:

-Ti-ai irosit sansa. 

Iese din camera, iar eu trantesc usa. Ma pun cu spatele pe ea si alunec plangand pe jos. Ajung sa stau ghemuita si sa ma gandesc la toate momentele frumoase cu el... Momente care ma faceau si mai tare sa plang... Cred ca si vecinii ma auzeau.

*Chris pov*

Nu pot sa cred ca am facut asa ceva. De ce i-am trimis mesajul ala lui Sharon?! Sandy are dreptate... Chiar nu ma pot schimba... Desi am mai facut asta altor fete... Plangeau si nu simteam nimic... Zici ca eram de piatra... Dar cand am vazut lacrima aceea pe obrazul lui Sandy, am simtit cum inima mea e sfasiata... Si mai ales ca nu pot sa plec de langa ea... E prima data cand ma pun cu spatele pe usa si alunec de tristete... O pot auzi cum plange... Eu i-am facut asta... Sunt un monstru...

*Sandy pov*

Dupa ce imi linistesc lacrimile, ma ridic usor si ma uit la ceas. Trecusera doar zece minute de cand plangeam... Credeam ca au trecut ore, dar se pare ca timpul trece mai repede cand esti trist... devastat.