Viață dublă

Iertare

Nu era doar Eliot in apartament... langa Eliot l-am vazut pe Oliver...
-Sandy?!
-Oliver?! Ce faci aici? Ai spus ca ai ceva important de facut.
-Voi va cunoasteti? -a spus Eliot-. Aaa... Acum inteleg... El e motivul pentru care nu ai venit la intalniri.
-Mai taci, fraiere! Tot tu te iei de Sandy? Nici nu stii cat ai ranit-o! -a zis Oliver-
-Si tu de unde stii?
-Sa iti spun ceva, Eliot. Eu stiu totul.
Ma uitam la ei cum se certau si nu stiam ce sa fac.
-Sandy? De ce a trebuit sa il trimiti pe clownul asta aici?
-Clown?! Vorbesti cumva de tine?
-INCETATI!
Am strigat cat am putut de tare.
-Oliver, apreciez ca vrei sa imi iei apararea, dar ma descurc si singura.
-Dar Sandy...
-Totul e bine, Oliver! Crede-ma!
-Va intelegeti cam bine pentru doar niste prieteni! -a spus Eliot-. Tot nu inteleg cum de m-ai lasat balta pentru tipul asta...
In acel moment am innebunit! Nu mai suportam sa il aud zicand asta! Si nu doar ca era despre Oliver, ci pentru ca spunea numai lucruri false. Nici macar nu stie ca nu puteam sa vin pentru ca salvam lumea... Dar pana aici! Si de data asta, nu mai fug!
-UITE, ELIOT! ASCULTA BINE! NICI MACAR NU M-AI LASAT SA EXPLIC CE MI S-A INTAMPLAT SI AI TRAS CONCLUZII!
-Dar Sandy...
-NICI UN SANDY! AM SPUS SA ASCULTI! IN LOC SA TE INTERESEZE DACA AM PATIT CEVA, TU IMI SPUI CA SUNT GENUL ALA DE FATA.
-Dar...
-Uite, stiu ca am gresit si vreau sa imi repar greselile, dar nu pot sa fac asta daca tu nu vrei asta!
-Dar simt ca ceva se intampla si nu ai incredere in mine...
-NU AM INCREDERE IN TINE?! E adevarat, ceva se intampla, dar e atat de personal incat nici FAMILIA MEA NU STIE! CREZI CA TI-AS SPUNE TIE DACA NICI EI NU STIU?!
-Sandy... Nu stiam...
-Normal ca nu stiai! Si acum ca stii iti pare rau, nu? Ghici ce! Nu imi mai pasa! Ai spus sa plec... Uite ca o fac!
Si m-am indreptat spre usa, dar Eliot m-a tras de brat inapoi:
-Sandy! Te rog asculta-ma! Stiu ca am gresit si eu si ca am fost prost! Nu te merit la cum am vorbit cu tine! Dar nu vreau sa te pierd! Imi pare foarte, foarte, foarte rau! Exista vreo sansa sa ma ierti?
-Eliot... Am nevoie de timp sa ma gandesc si...
Nici nu am apucat sa termin propozitia ca Eliot ma trage spre el si ma saruta. Era atat de bine... poate chiar perfect! Dar stai! Oliver inca era langa noi... Nu! Nu! Nu! Si inainte sa termin de spus "nu", Oliver a plecat. Am intrerupt sarutul, m-am uitat la Eliot si am fugit dupa Oliver.
Pana la urma l-am prins pe Oliver in parcul de vis-a-vis.
-OLIVER!
-Sandy? Ce faci aici?
-Am venit sa vad daca esti bine... Esti bine?
-Da, Sandy! Sunt bine!
-Sigur?
-Eu zic sa nu mai fi asa preocupata de mine si sa te uiti in spate.
Cand m-am intors l-am vazut pe Eliot... Numai prostii fac...
-Sandy...
-Eliot...
S-a apropiat de mine si se uita in ochii mei.
-Raspunde-mi sincer, te rog! Il placi pe Oliver?
Nici eu nu stiam cum sa raspund...