Viață dublă

O misiune periculoasa

-SANDY?!
NU! NU! NU! Nu e bine! Nu e bine! Nu eram gata sa ii spun!
-Sandy... Tu esti RROW?
-Eliot... D-d-d-da...
-Asta era secretul tau?
-Da...
-Sandy... Promit ca nu o sa-i spun nimanui secretul tau!
-Stai... Nu esti suparat?
-De ce as fi suparat? In timp ce credeam ca nu vrei sa fii cu mine tu salvai lumea! Si in plus, m-ai salvat.
Am zambit unul la altul si am plecat. L-am dus pe Eliot la locul secret si i-am aratat tot ce era pe acolo.
-Am o singura intrebare... -a spus Eliot nedumerit-. Ce faceai astazi cu Oliver?
-Ammm... Oliver e si el supererou... Si el e capitanul echipei in care sunt eu...
-De asta va intelegeti asa de bine?
-Da...
-Tot nu pot sa cred ca tu esti RROW!
-O sa te obijnuiesti tu...
-Acum ca iti stiu secretul... Ai vrea sa mergem la o intalnire adevarata?
-Mi-ar placea foarte mult!
Eliot s-a apropiat de mine si zambeam unul la altul. Sunt atat de fericita ca totul e bine. Buzele noastre erau atat de aproape.
-Aham!
M-am uitat si Oliver era la cativa metri de noi.
-Hei... Oliver...
-Buna, Sandy. Ce face Eliot aici? I-ai zis cumva secretul tau?
-Da... De fapt, el a aflat...
-Cum ai putut lasa sa se intample asa ceva?!
-Care e problema daca a aflat?
-Nu am incredere in el! Sigur o sa le zica tuturor de identitatea ta!
-Nu e adevarat! -a spus Eliot furios-. Nu te mai baga intre noi!
-Nu ma bag intre voi! TU TE-AI BAGAT INTRE MINE SI SANDY! DE CAND AI APARUT TU, EU SI SANDY NE-AM INDEPARTAT! Si regret asta foarte mult...
   -Dar Oliver... noi inca suntem prieteni si tin la tine! Nu vreau sa te pierd, dar nici pe Eliot nu vreau sa il pierd! Si e atat de greu sa tin la amandoi!
-Ai dreptate Sandy! Mai bine sa fim prieteni decat sa nu mai vorbim! Si imi pare rau daca am facut ceva care te-a deranjat! -a spus Oliver in timp ce ma lua in brate-
-Sandy... Eu mereu voi fi alaturi de tine! -a spus Eliot-
-Multumesc mult baieti!
Si i-am luat pe amandoi in brate.
    Dintr-o data s-a auzit "Beep, Beep, Beep". Era laptopul lui Dove. Primise un mesaj. M-am dus sa citesc mesajul. Oliver si Eliot erau langa mine asa ca am citit cu voce tare:
  "-Salut, supereroi! Am vazut ca va luati munca in serios, insa ma cam incurca asta! Cum mai pot sa rapesc oamenii, daca voi va bagati mereu in trebuirile mele? As vrea sa stabilesc o data pentru totdeauna treburile mele si treburile voastre ca sa nu le mai incurcam. La noapte ne intalnim la cladirea parasita unde ati gasit acel bilet. Insa nu vreau toata echipa, il vreau doar pe capitan si pe fata aceea in roz... Cum era numele ei? A da... RROW... Daca nu veniti sau daca mai aduceti pe cineva cu voi, o sa arunc orasul in aer. Si nu glumesc! Timpul trece... tic-tac, tic-tac!".
   -Ce facem? -am intrebat putin speriata-
   -Luptam. -a raspuns Oliver in timp ce pleca-
   -Eliot... este o misiune foarte mare! Mi-e frica! Daca nu ma mai intorc?
   -Tu?! Sa nu te mai intorci? Nu se poate asa ceva! O sa fii bine!
    Si m-a sarutat pe frunte.
    Seara se lasase, iar eu cu Oliver ne luam la revedere de la prieteni.
   -Diana, Dove... Daca nu ma mai intorc, as vrea sa stiti ca va iubesc mult de tot!
   -Si noi te iubim!
-Pa, Ryan!
-Pa, Sandy! -a spus Ryan imbratisandu-ma-
Eram la locul secret, insa Eliot nu era. Voiam sa il astept, dar nu mai aveam timp.
-E timpul sa mergem, Sandy! -a spus Oliver-
-Acum.
Am iesit amandoi afara. Ne uitam unul la altul. Stiam ca este periculos ce facem.
-Sandy... Daca nu ma mai intorc vreau sa stii ca... te iubesc! -a spus Oliver-
Si dupa acele cuvinte m-a sarutat. Simteam ca va fi ultimul nostru sarut...
-SANDY!
Era Eliot...
-Scuze ca am intarziat! E foarte lung drumul pana aici! Voiam sa iti spun ca...
Oliver s-a indepartat de noi.
-Voiam sa iti spun ca... te iubesc! Si as vrea sa te intreb daca... Vrei sa fii iubita mea?
   -DA!
    Si m-a sarutat... si el...
   -Pa, Eliot...
   -Pa, Sandy...
    Si am plecat. Acolo, ne asteptau foarte multe pericole...
    O data ce am ajuns acolo, am intrat intr-o camera intunecata. Dintr-o data s-au aprins luminile. Cineva m-a luat de maini si ma tinea ca sa nu fac ceva. Se auzeau niste pasi. A aparut un barbat inalt, slab, cu doua sabii in maini. Oliver a ramas in mijlocul camerei uitandu-se in jur. Acel barbat ii spune, aratandu-i cateva sabii.
   -Alege o sabie.
    Oliver alege una dintre ele si incep sa se lupte. Ma uitam cum se bateau. Voiam sa il ajut pe Oliver, dar nu puteam sa ma misc. Eram atat de slabita. Oliver pierdea. Acel barbat l-a pus in genunchi, gata sa il omoare. Nu puteam sa ma uit! Oliver a scapat sabia si nu mai putea face nimic. Raufacatorul, profitand de slabiciunea lui, a bagat sabia prin stomacul sau. Sangele i-a țâșnit din gura. Ma uitam la el cum se zbatea intre viata si moarte. Cu lacrimile in ochi am strigat:
   -OLIVER!
    Dar era prea tarziu...