Viață dublă

Cearta

Ce am facut... Stateam acolo si ma gandeam. Am ramas intepenita, din nou. Am ramas blocata, din nou. Nu stiam ce sa mai zic, din nou.
    -AM SPUS SA PLECI! -a tipat Eliot la mine-
    O lacrima mi-a cazut pe obraz. Iar am dat cu piciorul in balta, ca de obicei!
   -SANDY!
Nu puteam sa stau acolo si sa ma uit la el! Eram asa de furioasa! Stiu ca am gresit, dar nici nu m-a lasat sa ii explic. Chiar aveam incredere in el. Dar pana aici! M-am ridicat de pe scaun. Stateam in picioare si ma uitam la el de sus. Fata lui era atat de confuza. Am deschis gura sa ii spun cateva, dar dupa m-am orpit si am fugit plangand. Nu pot sa cred ca am fost atat de sensibila! Credeam ca nu mai eram asa, dar m-am inselat.
M-am dus la locul secret, deoarece cand sunt trista sau furioasa ma antrenez (la locul secret avem sala speciala pentru a ne antrena facand exercitii, luptand, etc.).
-Hei... Ce-ai patit?
M-am intors si am vazut ca tocmai intrase Oliver.
-Nimic. -i-am spus putin trista-
S-a apropiat de mine, din nou, si mi-a spus:
-Sunt constient ca lucrurile intre noi nu s-au terminat prea bine, dar te cunosc si stiu ca atunci cand esti trista sau furioasa vii si te antrenezi.
In acel moment, o lacrima mi-a cazut din nou pe obraz... Oliver s-a apropiat si mai mult si m-a luat in brate. Am inceput sa plang si mai mult.
-Sandy... De ce plangi? Nu te-am mai vazut asa de... De fapt, cred ca nu te-am mai vazut asa niciodata. E vina lui Eliot, nu-i asa?
L-am luat si eu in brate si nu am spus nimic.
-Daca a reusit sa faca asta inseamna ca nu te merita! Uita-te la mine!
Mi-am ridicat capul si ma uitam la ochii lui. Cu mainile, Oliver mi-a sters lacrimile. Nici unul dintre noi nu zicea nimic. Mainile lui Oliver imi atingeau obrajii. Ne-am apropiat si mai mult... si mai mult... si mai mult... Si dintr-o data... Oliver m-a sarutat. Ma simteam atat de bine atunci. Totul era perfect. Uitasem de Eliot si de tot ce s-a intamplat, dar stiam ca nu putea sa dureze pana la nesfarsit. Oliver a intrerupt sarutul si a spus:
   -Oricat de mult mi-ar placea sa stau cu tine, am ceva important de facut, dar  iti promit ca ne intalnim mai tarziu!
    I-am zambit, iar el a plecat. Nu imi venea sa cred, din nou, ce tocmai se intamplase. Dar oricat de fericita as fi fost, trebuia sa rezolv situatia cu Eliot. Mi-am luat lucrurile si m-am dus sa vorbesc cu el. Dar mai intai, normal ca le-am povestit Dianei si lui Dove tot ce s-a intamplat. Diana tinea cu Eliot, iar Dove cu Oliver...  "Super"!
    Am ajuns la usa apartamentului lui Eliot si am batut. Am auzit o voce care zicea:
   -E deschis!
    Vocea era putin nervoasa, dar totusi cine striga "e deschis"?! Adica... serios acum... daca eram un criminal?! Dar nu asta era important! Cand am deschis usa si am facut un pas inauntru am ramas uimita! Nu era doar Eliot in apartament... langa Eliot l-am vazut pe Oliver...