MONOLOGURI.

Nu mai ticăi!

Un ceas defect pus pe o masă înaltă din lemn putred,într-o cameră aproape goală,cu pereți mucegăiți.)

Nu mai ticăi!Nu mai ticăi,n-auzi?!Oprește-te!
Am destule probleme pe cap,ca să te-ascult și pe tine!
Da,pe cap!Pe cap am,da!
Îmi stau pe cap!Toți!Toate problemele!Și nu mai suport.
(Sună telefonul).
Hiii!!Cine-o mai fi și la ora asta?
E 12 noaptea,cum să sune acum?!
Doamne,ce nebuni! În loc să doarmă.. Cred că le-au cam ruginit.. rotițele!(face cercuri imaginare in dreptul capului)Nu se mai...învârt bine.(Râzând).
(Telefonul sună în continuare, parcă și mai tare și insistent).
Offf,dar mult mai sună,Doamne!
(Răspunde la telefon pe un ton blând,mieros,dar vizibil fals):Alo?Da,eu sunt!Cine o caută?
(Ridică tonul și încearcă să dea senzația că face asta doar pentru a fi mai explicită):Da,eu sunt aia!!Cine o caută??
Hiii!!A închis.Pur și simplu mi-a închis în nas!Cretinul!!
Acum cât e ceasul?Cum?!Tot 12 e?!Al naiba timp,nu mai trece!
Au trecut anii ca fulgerul,dar ale naiba clipe par eternități.
Hazardul,nu?
Trebuia să îmi imaginez.
Ce e azi?(către Ceas)
Cum nu știi??
Eh,și tu acuma,că poți arăta doar ora!..Ești un inutil!Complet inutil!Nu știu de ce încă te mai bag în seamă...
Totuși cred că e miercuri.
Da,da.Miercuri este.
Fiindcă ieri era marți fiindcă alalteri era luni fiindcă răsalalteri era duminică!,fiindcă înainte mă gândeam că o să merg mâine la biserică,deci era sâmbătă!
Așadar,normal că azi e miercuri!
Și mâine-i Crăciunul.
Iar!Iar e Crăciunul.
Și va fi și la anu',și la anu',și la anu' și tooot așa!!
Și ar fi totul bine,dacă acum un an...Acum un an...(Sună Ceasul).
Nu mai ticăi!
(Sună telefonul.Răspunde foarte repezit):-Alo,da?
Dar am mai spus odată că eu sunt!
Să...A,da!
Nu,îmi pare rău.Nu-i acasă.
Eh,dacă vă spun că nu-i acasă...
Nu,nu,nu!Ați confundat.
Eu nu sunt ea!Eu sunt eu.
Aa,că eu sunt eu-l care e ea,e altă treabă!
Dar eu nu sunt eu-l care sunt eu care e ea care sunt eu!
Ce dracului e așa complicat în asta??(Închide nervoasă telefonul.)
Ei,drăcie...
S-au trezit să mă deranjeze cu tâmpeniile lor,în ajun de Crăciun!Că altă treabăăă,ei NU mai au!
Auzi(către Ceas),stau să mă gândesc:dar n-or avea și ei familii?
Copii?
Părinți?
Or fi și ei așa singuri pe lume,cum sunt eu?
Și culmea e că asta nici măcar nu e o scuză.Că eu nu deranjez pe alții în miez de noapte!(Pe ton ridicat,parcă certând telefonul)
(Din tavan se aude:Heii,mai încet,nebuno!)
("Nebuna" îi răspunde):-Ia mai taci tu din gură!Că nu-mi spui mie ce să fac!

Și da,(către Ceas)cum spuneam...EU respect lumea.
(Către Ceas):Cum?Despre ce vorbeau?
Naiba știe despre ce vorbeau!Cine a stat să-i asculte?!
...ziceau ceva de... niște probe.
Nu,nu de la facultate.
ADN... Autopsie,ceva.
Învățasem despre ele la cursuri,dar de când am renunțat la facultate,am uitat tot! Absolut tot!
Așa și trebuia.Să uit.
Fără să pun cuiva întrebări deranjante,ca:De ce?,sau:Cum?
Să uit...Și atât.
De atunci nu-mi mai priește Crăciunul.
(Către Ceas):Nu mai ticăi!!!(Sparge Ceasul).
Nu!! L-am spart!
Dar...eu n-am vrut!Nu l-am trântit intenționat!
Cum nici țigarea nu am aprins-o în ziua aceea intenționat!
Și...cum îl mai fac la loc?(În genunchi,încercând din greu să reasambleze piesele)
Cum îl repar?(Foarte agitată)
(Renunțând în cele din urmă)
Parcă aș fi un copilaș abandonat și nebăgat în seamă,ce încearcă să își mai aline singurătatea și tristețea cu jucării uzate.
(Se ridică de jos;face câțiva pași în față)
Acum,am rămas complet(începe să plângă; își șterge lacrimile),COMPLET(pe ton mai accentuat) singură.(pe oftat).
(Se întoarce puțin pe stânga,cu o față de nebun, țipând):Nu mai ticăiiii!
(Se uită la ceasul spart):Și..De ce e tot 12 noaptea??
(Cade în genunchi,își pune mâinile în cap,trăgându-se de păr și,cu un plâns crizat,cade pe partea stângă,cu ochii închiși,plângând neajutorată):
NU.MAI.TICĂIII!!!