MONOLOGURI.

Gloanțe şi giulgiu

Şht!Se apropie!Stai pe-aproape!
Nu mişca,o să ne-audă!
(Simte pistolul în ceafa lui)...Trădătorule..Trădătorule!
(Lasă arma jos,îndepărtând-o cu piciorul.)
Ştiam că eşti un trădător,drag prieten..
Ştiam cine eşti şi ştiam şi cine sunt eu,de nu te-am omorât.
Era sub demnitatea mea,hai,trage!Trage-mi un glonț in cap şi termină odată!
Trage...sau îmi trag eu.
Dragă prieten...Te dor ochii?
Te dor ochii să vezi cum lupți acum pentru un steag ce nu e al României?
Te dor?!
Poate nu te dor!
Dar inima te doare?
Trădările mereu vin din partea celui la care te aştepți mai puțin,din partea celui care credeai tu,în prostia ta,că şi-ar da viața pentru tine.
Trage,hai,trage!(celălalt trage.Se  prăbuşeşte la pământ;se face întuneric.Deodată,cel împuşcat se ridică nevătămat.)
Nu vă uitați aşa la mine!
Ahh,lumina aia orbitoare mă izbeşte!
Unde-am ajuns?!
Nu cred că aici e Raiul,când eram singur în cameră cu ea,mereu ziceam că am murit şi am ajuns în Rai..Dar ea nu-i cu mine acum...
Şi,stați liniştiți,plec,diavoli ai luminii ce sunteți!
Plec de aici fiindcă eu pot face orice!Am omorât singur atâția oameni pentru patrie şi am scăpat viu!...mai puțin acum....când am fost săpat pe la spate.
Dar tot ce simt e o uşoară durere de cap.Oare aşa e în Rai?!
Toate durerile sunt diminuate la maxim?!
Nu cred.Nu cred,fiindcă dacă ar fi aşa...Nu m-ar mai durea inima.
Şi în inimă,în inimă am primit cele mai multe gloanțe,gloanțe oarbe!Sau poate eu am fost orbul,că am avut încredere în toți,înainte să plec la război!
Am avut încrede în stat,că va face pace,am avut încredere că se vrea pace în lumea asta,nu războaie,şi ăsta...a fost primul glonț în inimă.(cade de parcă ar fi fost împuşcat.Se ridică încet de jos şi continuă.)Am avut încredere în ai mei,ai mei,familia mea,că mă va susține,când le-am spus că mă cheamă datoria!Dar m-au îngropat din prima clipă în care le dau vestea şi,ştiți voi,diavolilor,înțeleg de ce au făcut asta;la urma urmei,e mai uşor să îngropi pe cineva metaforic,ca să nu mai plângi atunci când va fi îngropat pe bune..de pildă acum.
Eh,ăsta...a fost al doilea glonț în inimă.(duce inima la piept).
Iar al treilea(cade în genunchi,parcă secerat de un glonț)...a venit fix din partea celei care îmi vindeca toate rănile..A venit tocmai din partea EI,care n-a ştiu şi nici nu a vrut măcar,să încere,să mă înțeleagă.
Şi acum...după 3 gloanțe...sufletul ăsta cât să mai cedeze?!
(Strănută):În Rai poți să răceşti?!Şi mi se pare atât de frig..Off..Mi-am pierdut eşarfa,eşarfa de la ea...am pierdut-o pe ea...de când a început totul..
(Cască)În Rai poți să dormi?Îmi e atât de somn şi mă simt greu ca un plumb...N-am ştiut niciodată de chestiile astea cu religia..
Însă eu care mă declar ateu nu aş fi declanşat în veci un război şi am omorât acum,oameni,ca să nu fiu eu omorât primul..
Dar ăsta nu e războiul meu!Nici al lor!E al vostru,diavolilor ba ai luminii,ba ai întunericului!
Voi vă războiți încontinuu,iar ei devin marionetele voastre,iar noi devenim marionetele lor...Mai mare ruşine!:să fii păpuşa păpuşilor păpuşarilor...
(Se uită la steagul pus pe 3 scaune aşezate ca o canapea):
Îmi e somn şi îmi e frig şi vreau sa dorm învelit în steagul României...
Şi acum că am înțeles şi eu cum stau treburile pe aici...Nu o să vă fac vouă,diavolilor,pe plac,să blestem...Să ştiți că spre uimirea mea nu am resentimente,doar că...Oamenii sunt atât,atât de proşti...încât pun pe unii să adoarmă ca mine,înveliți cu tricolorul...Iar acei unii sunt atât,atât,atât de proşti,încât nu au învățat dinainte să se trezească în fiecare zi fluturând tricolorul,ca să nu fie nevoiți să adoarmă cu el,ca şi mine acum...
Adorm cu el...(îl atinge)şi îl simt ca un giulgiu...(se înfăşoară cu el şi se întinde pe scaunele acelea,să doarmă.)