(Se aude în fundal o piesă de teatru,apoi brusc un zgomot ca o căzătură de la mare înălțime.Întuneric.O fată îmbrăcată dubios și cu voal negru pe cap stă pe scena unui teatru.)
(Stând încă pe podea,fata zice):Aa...Deci așa se simte când ai căzut din Rai.
(Se ridică ca și când nu s-ar fi rănit deloc.)
Parcă nici nu mă doare spatele...cum v-ar fi durut pe voi.
(Liniște totală.Se uită împrejur.)
Aaa...deci în locul acesta se creează acel loc numit de noi "viață mimată"....Voi îl numiți mai searbăd:TEATRU.
Interesant!Foarte interesant!
Apropo...vorbesc pe limba voastră,nu?Fiindcă,știți voi...altfel nu se poate.De ați știi voi(râde cu poftă,dar nu isteric,apoi se oprește dintr-odată.Iar liniște totală.)
Vai,dar ce e cu liniștea asta de mormânt??(își miroase voalul negru).Nu,nu!Nu e de la mine!(Iar liniște totală.)
Dar,ce,am întrerupt ceva??
Ce,cumva...piesă.Aa,deci voi acum jucați o...piesă...o piesă.
Păi, bun,hai,jucați-o!Și, vă rog,scuzați-mă că v-am întrerupt.Sunt o...nepoliticoasă.De-a dreptul și de-a stângul.
Jucați-vă piesa în continuare!(Așteaptă câteva secunde.)Dar,ce,fără muzică!?Ce piesă e aia fără muzică!?
(Ia tovărășește de gât actorii.)
Vreți să vă bag eu muzica mea preferată!?
(Începe o muzică ciudată.)
(Bucuroasă.)Ah...Încep să mă simt așa de...LIPSITĂ DE VIAȚĂ!(Actorii din piesă mimează de parcă ar fi prinși într-o cutie invizibilă.
Ea își pune niște mănuși în mâini,pocnește din degete și,brusc,toți leșină.)
(Către publicul din sală.)
Eu sunt VENUS.
Dar mi se spune în multe feluri.
Tentația,fata-Morgana...fantoma costumată în mireasă,ce sare în fața bărbaților care conduc,pentru a le cere ajutorul.
(Ia din mâna unui băiat din public,buchetul de flori.)
Eu...Eu am o poveste foarte tragică.
Totul s-a petrecut într-o zi de toamnă...(pe fundal,vuietul frunzelor toamna.)
Mă întorceam de la școală.Eram elevă la școala vieții.Și m-am îndrăgostit de un băiat la maxim.
Și el de mine!Și am decis să fugim.Să ne căsătorim.
Mi-a dăruit și el un buchet de flori,exact ca acesta.
Se uita în ochii mei...iar eu,în ai lui...ne priveam intens...eram emoționată.
Și tot ce am putut să fac atunci,de emoții,a fost să îi șoptesc la ureche:"Florile acestea nu răsar toamna..."
Iar el mi a spus:"Oh...dar nu contează când răsar!!Ci...când se usucă.)
Și legenda spune că nu s-au uscat niciodată.NICIODATĂ!(silabisit.)
Or fi chiar...florile astea?
Florile astea cu care el...mi-a furat sufletul..!?(plânge și se ghemuiește în genunchi,cu florile mai piept.
Băiatul fuge.Se aude un tunet.)
Se spune despre mine că sunt foarte inoportună!(încă plângând.)
Dar de fapt aceea e sora mea!Cea despre care tocmai v-am povestit.V-a plăcut povestea,nu??
Foarte...tragică.(se uită pierdut,în gol.)
Pe când eu...eu sunt ceva mai practică!
Fac livrări la domiciliu.De aceea mă aflu acum aici!
Să vă explic...
În Univers,totul vibrează.Totul:de la cea mai "mare" vorbă,până la cel mai "mic" gând.
Iar la noi totul se aude ca un "ding! ding...ding!"subțire-pentru dorințele bune.
Iar "dang!dang...dang!"cu o frecvență joasă...pentru dorințele voastre,a majorității din sală.
Ah,și nu mai înjurați că v-am întrerupt spectacolul!DANG!DANG!DANG!
Către toate femeile din sala aceasta!(sună dintr-un clopoțel:)ding!ding!ding!Știu ce vreți voi!Vreți o poveste de dragoste la fel de intensă precum...cea a surorii mele.Mai puțin ultima parte.
Către toți bărbații din sala aceasta!Știu ce vreți voi!Să fugiți când simțiți că...se CAM COMPLICĂ LUCRURILE!Cum a fugit și puștanul de mai devreme.
Dar nu!Nu poate!
Fiindcă și-a dorit deja!Și-a dorit ceea ce nu trebuia!Și de aia sunt eu aici!
(Începe marșul nupțial.Merge cu buchetul de flori în mână,ca la altar.Își dă voalul peste față.
Îngenunchează în fața juriului.)
Eu...sunt Venus!
Și tocmai am fost legați pe vecie.Inseparabil.Pe vecie.
Și ielele și sânzienele dansează acum de încântare,e minunat că vi s-a împlinit destinul!
(În spate se dansează diferite jocuri ciudate,cu umbrele negre.)
Sunt un înger căzut din Rai aici,doar pentru a înfăptui aceasta!
Eu...SUNT VENUS!
Dar mi se mai spune și KARMA!.
CITEȘTI
MONOLOGURI.
Cerita PendekPrimul monolog este monologul meu de suflet.Se numește EU. Da,EU. Prima dată l-am scris în caietul meu vechi,secret,ca pe niște pagini secrete de jurnal.