MONOLOGURI.

Portret.

O fata ciudat imbracata sta in mijlocul scenei,pictand pe un sevalet.
Se opreste.
Ce?La...ce te uiti?
N-ai mai vazut pictori?
Nu...Nici eu...(tonul ii este vag,privirea pierduta si confuza.)
Eu?Pictorita,eu?
Nu,nu,nu,nu.
Ai inteles totul gresit.
Stii....Mi-as fi dorit de minune sa fiu pictorita.
Ar fi fost o viata grozava!
As fi putut picta cerul,soarele,oamenii,viata insasi...(entuziasmata)
Si as fi putut transmite totul mult mai bine.(trista)
Dar sunt inapta sa pictez,
iar o persoana inapta sa tina pensula in mana...este inapta sa tina inimile oamenilor in palma.
Ahh,sunt atat de inapta sa pictez si,pur si simplu,nu inteleg de ce!
Adica,uite!(indreapta sevaletul catre public)
Vezi?
Vezi sau nu?!
Ce vezi?!
Nu vezi nimic,fiindca totul e strans aici,in mine,pictat de altii cu cele mai sumbre culori!
Sunt doar o panza prost cusuta pe care se distreaza oamenii,creionand filme de groaza!
Dar totul creat de oameni are si un revers.
(Intinzand pensula catre public,zice silabisit):Vrei sa fii pictorul meu?(pe un ton inocent.)
Da!Tu vrei!Si stiam asta!
Dar uite ca nu vreau eu!!(razvratita)
La ce sa-ti dau voie sa ma pictezi?!Sa ma distrugi?!
Nu!Nu te poti apropia de mine!
Tu nu te poti apropia de mine!(silabisit).
Nu mai poti!
Resemneaza-te!
(Asteapta cateva secunde):Am spus,RESEMNEAZA-TE!
Scrie si pe foaia asta:SEMNAT, Dracul.
Cu D mare!
Scrie!Acum!
Hai,mai scrie o data!
(Face pasi repezi in fata):Incearca,daca mai indraznesti!
Incearcaaaa!!
Si asa nu mai am nimic de pierdut.
In mintea mea...
Mintea mea nu e goala,stii...
Desi pare asa...
In mintea mea,am condamnat pe toata lumea!
(Din nou silabisit):Pe fiecare in parte!
Si vrei sa stii cum?
Pe mama,am izolat-o intr-un turn intunecat,la fel ca ea!
Pe tata l-am ingropat printre vene si artere,l-am ingropat in inima...
Si asa mai departe!
Pe toti i-am creionat in capul meu,cum am vrut eu,dupa bunul plac.
Pe EL...l-am facut o fantoma fatarnica;necredincioasa; meschina;cel mai malefic duh.
Posibil sa ma insel sau nu...si nici nu-mi pasa!
Nu sunt o marionetă,iar el nu e creatorul.
Nu sunt ața,iar el acul.
Nu sunt foaia,iar el pensula,nimeni nu poate face din mine ce vrea!
Oh...De ce m-am făcut pictoriță?De ce m-am făcut pictoriță?!
De ce m-am făcut pictoriță...
Ca să-l am pe el în palmă!Pe "creator".
Prost e ăla care iubește...
Proastă sunt eu,când incerc să fiu ce nu sunt...
Portretul meu nu corespunde nicidecum cu cel al vreunui pământean care se crede și el creator...
Ce se crede...uman...
(Reia aproximativ tonul vag de la inceputul monologului):
Ce?
La ce te uiti?
N-ai mai vazut pictori?
Nu...Nici eu...
Iar tu...Tu,care te uiti acum la mine...
Vei vedea in curand si desenele-mi iti vor fi cele mai aprige cosmaruri!
Curand...(ridica sevaletul;se asaza jos),voi picta...(contempland panza goala din mainile ei.)