MONOLOGURI.

Dacă trandafirii...?

( O femeie elegantă vine pe scenă. Își lasă sacoul pe scaun,grațioasă. O cină romantică,într-un restaurant cochet,gotic.)
Bună! Am ajuns,da. Am anulat toate planurile,toate treburile de la serviciu.
Pentru tine aș anula totul.
Hmmm...Ești un gentleman. (Se apropie de el.Tocurile pantofilor ei strivesc brutal și senzua podeaua veche de un secol.)
...Unul cum nu am mai văzut nicicând.
M-aș putea îndrăgosti de tine chiar și cu această mască pe care o ai pe chip.(atinge masca) Știu că e doar un material pus peste pielea ta. Nu schimbă cu nimic sufletul tău sau modul tău de gândire.
Ah,mă inciți!(se năpustește asupra bărbatului cu mască,care stă pe scaun.)
Shht,shht,shht...am spus-o oare cu voce tare? Nu trebuie sa audă nimeni chestia asta...nu trebuie să știe nimeni ce gândesc...nici măcar tu.
Ah,ești un necunoscut pentru mine!(îl impinge.)Dar un necunoscut extrem de familiar.(stă măreață în fața lui.)
Nu sunt familiară nici cu ochii tăi...nici cu părul tău...nici cu parfumul tău...am toate simțurile blocate acum. Dar știu că,atunci când tu vei deschide gura și vom vorbi,simțurile mele vor fi mai vii ca niciodată.(din nou peste el.)
(Muzica începe ușor pe fundal. Femeia se uită la portretul din perete,care este nimeni altcineva decât fosta sa dragoste,stând în picioare,cu o ramă în mână. Își dă mască jos,zâmbind diavolește.
Se uită și bărbatul cu masca înspre tablou.Femeia îi întoarce brutal și senzual capul,zâmbind angelic.)
Nu te uita acolo. E interzis să privești în trecutul oamenilor.
Vrei să știi de ce?Fiindcă...se tem.(șoptește)
(Brusc agitată,din nou peste el):-Ah,apără-mă!Trecutul mă prinde din urmă...(e trasă de mai mulți oameni cu măști,dirijați,la propriu, de chipul din falsul tablou.Către ei:)Plecați!
Plecați...
(Către el):-Nu,nu mă ține!!
(Ia repede trandafirul din vaza de pe masă.Se îndepărtează și spune,privind trandafirul.)
Dacă trandafirii răsar în Rai...după cum se spune...atunci de ce sunt prezenți aici?!
Voi l-ați adus?!
TU l-ai adus?!
Dacă trandafirii cresc în grădinile Edenului...ce caută  în locul acesta!?
Se..ofilesc.
Și pică. Dacă petalele lor ascund ceva?
Dacă petalele lor ascund viața?
O petală...(rupe petala;cade un om cu mască.)
Încă o petală...(din nou.)
Și încă o petală..Și încă o petală.(pică unul câte unul.
Pică și petalele. Rămâne doar tulpina.Ea vrea să rupă și tulpina.
Ultimul om cu mască fuge spre ea. Aceasta îl observă și strigă:)
Nu!Nu te apropia.
(Acesta o ia brutal și senzual în brațe și o sărută.
Aceasta îl împinge.)
Nu!Nu te apropia!
(Iarăși.)
Nu!Stai acolo! Îl rup...O rup...
Rup tulpina. O fac bucăți.
Măcar să fie și ea făcută bucăți! Odată cu mine...(Plânge.Omul cu mască vine în spatele ei și dansează cu ea fără să o atingă.
Se uită în jur și strigă):La ce vă uitați!?Și voi sunteți la fel!
(Se frânge în brațele lui,iar acesta o lasă ușor jos,pe ultimele cântări de pian,ea ținând în continuare tulpina între mâini,cum ține un mort crucea.)