(Cu un bloc de desen,un creion şi o gumă pe lângă el.)
Zboară,fluturele meu..
Zboară...
Prinde aripi...
Le-ai creionat deja în minte...
Chiar ți-ar fi greu să le aduci la realitate?
Ştiu că vrei să pleci.
Dar,ghici ce...Eu în ruptul capului nu vreau să îți dau drumul!Nu meriți!
Eşti al meu..Fluturele meu măiastru...
Tu n-ai dreptul de a fi liber!
N-o să îți permit asta!O să te țin bine închis,aici (duce mâna la inimă),în coconul sufletului meu...
Şi,ahh,ce uşor mi-ar fi să te şterg de acolo!
Am aici guma...O am chiar aici...În mâna mea creatoare..
Dar,ce Creator normal şi-ar şterge creația?!
Tu..Tu eşti creația mea.
Eşti coastă ruptă din mâna mea,eşti bucată din mine!
Da,poate nu eu am făcut lutul din care suntem făcuți,poate El l-a făcut,dar cine e El să mi te ia?!Cine sunt ei să îmi spună că e interzis să te iubesc?!
Ai cui sunt ei creatorii,de scot asemenea vorbe pe gură?!
Poate nu eu am creat lutul din care eşti făcută,aşa de frumoasă...Dar eu te-am modelat,ține minte!
Eu ți-am desenat aripile.
Iar acum,acum vrei să pleci?!Să zbori departe,peste locuri necunoscute,peste alte creații necunoscute,peste alți creatori anormali?!
De ce îmi dai motive să îți rup aripile,fluture?!
De ce îmi dai motive ți le şterg?...
Poate ai putea fi redesenată,după un alt
model,dar nu ai mai fi aceeaşi..Nu ai mai fi tu..
Poate că nu eşti perfectă şi poate că nu te accepți aşa cum eşti,deşi eşti aşa de frumoasă..
Poate ai vrea să fii redesenată..
Dar eu nu mai am putere să mai desenez nimic...
Nu vezi...
Nu vezi că,dintre noi doi,doar eu sunt cel cu aripile frânte?!...
Şi mi-e aşa frig...Şi sunt aşa singur..
Te rog,nu vrei să mă bagi în cocon?
Eu te-am conturat..Tu eşti acum ceea ce eşti din mâna mea,din dragostea mea...
Am zis să nu fiu posesiv.Să nu mă semnez pe creație.
Dar,nu-mi poți întoarce spatele...
Tu,nu.
Eşti singura creație la care am ținut cu adevărat vreodată...
Şi ştii,cu sau fără voința mea,lacrimile curg acum pe desen...
Şi ți-am lăsat un semn pe aripa stângă...
Iar de vei vrea să mă tai,cândva,din viața ta...
Să ştii că va trebui să tai şi aripile odată cu mine!
(Taie pe desen aripile fluturelui)
Haide..Zboară..Am ştiut de la primul început că asta vrei...
De când te-am desenat prima oară.
CITEȘTI
MONOLOGURI.
Short StoryPrimul monolog este monologul meu de suflet.Se numește EU. Da,EU. Prima dată l-am scris în caietul meu vechi,secret,ca pe niște pagini secrete de jurnal.