Revedere

Capitolul 5

R: Vino si tu sa montam corturile.
Accept propunerea lui Razvan si ii ajut pe prietenii mei. Dupa ce ne stabilim locurile in corturi-Izabela,Rebecca,Andreea;Cristi,Cristina,Miruna;eu cu Razvan si Bianca- hotaram sa ne plimbam in padure si sa ii lasam pe Cristi si pe sora mea sa supravecheze corturile.
Pe potecile prafuite ale padurii,pe muschii pufosi crescuti pe pamantul umed se aud pasii nostri in linistea padurii.
In cautarea lemnelor pentru focul de seara,deodata,se aude un tipat ascutit ce sperie pasarile care se ridica spre cer. Era Bianca.
B: Razvi,mi s a rupt tocul pantofului.
Razvan se sperie si o ia in brate, ducand o la corturi. Cand se intoarce in padure, deja stranseseram crengi si lemne.
Toti se indreapta spre corturi, numai eu raman in inima padurii. Nimeni nu a observat absenta mea. Se insereaza si prietenii mei fac focul. Razvan simte ceva diferit. Isi da seama ca eu nu sunt. Ma striga,dar nu ii raspund. Ma cauta in padure. Vede ca astept la marginea padurii apusul total al soarelui. Ma priveste din spatele copacilor cu scoarta putrezita. Asteapta alaturi de mine. Nu stie ce,dar asteapta. Luna rasare printre norii cenusii.
Un fosnet puternic se aude in spatele nostru. Bianca a venit sa ne cheme la masa si totodata sa il certe pe Razvan ca a plecat de langa ea.
Ajunsi toti trei la corturi,prietenii, ingrijorati ,ma intreaba:
I: Unde ai fost? Razvan te a cautat peste tot!
R: Intrebarea mai buna este daca te simti bine.
R: Este bine. Am gasit o in padure.
M: Sa nu mai pleci neanuntata.
Eu: Am inteles,sefa.
Dupa ce manacam,ne aseazam in corturi. Razvan se afla intre mine si Bianca. Bianca nu are somn si il intreaba insistent pe "Razvi" tot felul se chestii inutile. Ma intorc cu spatele la cei doi.
R: Bianca, poti te rog frumos sa incetezi. Este deja tarziu. Culca te.
Bianca nu mai scoate o vorba. Razvan se intoarce la mine si ma imbratiseaza. Eu adorm si nu mai simt ce se intampla in jurul meu.
Dimineata...