Revedere

Capitolul 14

Usa se deschide si intra furios Razvan. Ii arunca Mirunei o privire sagetatoare si pleaca dezamagit,tragandu ma de mana.
Pe drum isi cere scuze ca nu a avut incredere in mine si a crezut o pe Miruna. Nu pot spune niciun cuvant. Stie ca ii transmit "Ti am spus eu. Dar tu nu m ai crezut". Un zambet invingator mi se iveste pe fata. Ma priveste cu coada ochiului si incepe sa rada. Il lovesc prieteneste in umar,apoi privirile ni se intersecteaza subtil. Acum tacerea domneste.
Ocolesc alte subiecte si ma gandesc numai la faptul ca am ajuns la sfarsitul clasei a XII a. A inceput vacanta de vara si bacul nu a fost greu pe langa ce va urma: admiterea la facultate.
Gandurile mele sunt intrerupte de vibratiile telefonului primit de la mama. Ma astepta acasa pentru a trata un subiect important: plecarea in strainatate pentru studiile superioare. Prietenii mei nu stiu asta si imi va fi greu sa ma despart de ei,de aceea am fost mai distanta fata de ei in ultimul an. Ideea a fost deja conceputa de cand am intrat in liceu,asa ca nimeni nu imi poate schimba decizia. Eu si familia mea ne vom muta in Anglia peste 2 saptamani.
Ajung acasa in scurt timp. Parintii ma asteptau seriosi la masa. Am stabilit data in care vom pleca, dupa ce sora mea va fi externata in curand.
Pana cand vom pleca, am vrut sa dau o petrecere in care imi voi marturisi intentiile. Practic,va fi o petrecere de adio. Cand ma gandesc ca voi lasa totul in urma, prietenii,casa si locurile in care am copilarit ,imi apare sentimentul de regret.
In timpul petrecerii la care au venit majoritatea prietenilor si a colegilor mei ,i am anuntat ca saptamana viitoare voi pleca alaturi de familia mea. Bineinteles, pe toti i a cuprins parerea de rau. Au urmat o groaza de intrebari legate de plecarea mea. Priveam numai in ochii lui Razvan. Imi transmiteau dezamagirea pe care o simtea.
Ies in gradina si ma asez pe scari. Voiam sa ma reculeg. Pe neasteptate,in spatele meu apare..