Capitolul 17

34 3 0
                                    

Dimineata,ma trezesc cu batai puternice in usa. Ma trezesc plictisita si deschid grabita usa. Raman uimita cand imi vad toti prietenii in fata ochilor mei. Sar pe mine si imi ureaza in cor un emotionant" La multi ani!". Nu pot sa cred ca am uitat de ziua mea,dar cel mai mult nu pot sa cred ca prietenii mei au venit pana aici sa imi ureze un simplu "La multi ani!".
Ii poftesc la masa si incerc sa ii servesc cu ce mai aveam prin frigider.
Eu: Din pacate,nu m am asteptat ca va veni la prima ora a diminetii o multime formata din atatia prieteni si nu am cu ce sa va servesc pe toti.
R: Nu te ingrijora! Ne am gandit noi la tot!spune Razvan in timp ce scotea dintr o sacosa tot felul de mancaruri de parca au venit la mine doar ca sa ma hraneasca.
Dupa ce mancam, Izabela porneste muzica si o da la maxim. In curand,toti se ridica de pe scaune si incepe o adevarata petrecere. Eu inca astept pe scaun sa ma invite cineva la dans. Deodata ,apare Razvan care ma trage cu forta. In scurt timp,toti ma iau pe sus si ma arunca pana in tavan de 20 de ori. Ma lasa jos putin amerita si ma duc la frigider de unde iau tortul pe care tot ei mi l au adus.
Ii servesc pe toti cu cate o felie si ma anunta ca vor mai sta cateva zile in Anglia. Pana atunci,trebuie sa le povestesc cate am facut pana acum. Raman uimiti cand aud ce s a intamplat zilele astea si cu ce oameni m am intalnit pana acum.
Se aduna in jurul meu si ma imbratiseaza strans pana imi dau lacrimile. Dar nu pentru ca m au strans prea tare,ci pentru ca au scos la iveala emotii ascunse intr un colt din sufletul meu.
A doua zi,..

RevedereUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum