Capitolul 7

61 3 0
                                    

De data asta, ne asezam diferit in masini: eu, Razvan, Bianca, Miruna in masina surorii mele si Izabela, Rebecca,Andreea in masina lui Cristi.
Tot drumul, Razvan a incercat sa ma faca sa zambesc. Ce i drept ,a reusit si,de multe ori,ma abtineam sa nu rad. In acest timp, Bianca ne privea cu gelozie,iar Cristina si Miruna radeau de felul in care Razvan incerca sa ma faca fericita.
Dupa un drum lung si plictisitor, ajungem acasa. Mama ne astepta cu bratele deschise.Dupa o zi extenuanta, eu si sora mea cadem obosite in pat.
A doua zi,dimineata, ma trezesc cu un mesaj ciudat de la un anonim:
"Sa nu te mai atingi de Razvan in viata ta. Altfel,familia ta o va pati doar din cauza ta.
Anonim"
Nu gandesc prea mult si imi dau seama ca Bianca este cea care a trimis mesajul. Aleg sa vorbesc cu ea la scoala,dar pana atunci trebuie sa ma pregatesc sa plec de acasa.
La scoala, observ ca Bianca asteapta in banca sa inceapa ora.
Eu: Poti te rog frumos sa nu mai trimiti mesaje anonime atat de stupide.
B: Poftim? N am inteles nimic.
Vazand o atat de nedumerita, imi dau seama ca nu ea este cea care a trimis mesajul. Nu pot sa inteleg cine ar fi putut sa fie,daca nu Bianca?
In timp ce stateam ganditoare in banca,langa mine apare Razvan. Ma ia in brate si ma intreaba cum ma simt. Putin speriata si distanta din cauza mesajului primit,ii raspund sec lui Razvan.
Eu: Sunt bine.
R: Eu nu prea cred. Te vad palida la fata si mai rece. Probabil esti obosita.
Eu: Probabil...
Imi este greu sa ii ascund toate astea lui Razvan,avand in vedere faptul ca ne spunem totul si, mai ales, pentru faptul ca ma cunoaste prea bine ca sa isi dea seama ca este ceva diferit la comportamentul meu.

RevedereUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum