Revedere

Capitolul 11

Eu: Cu placere! Ti am salvat viata.. ii spun ironic lui Razvan.
R: N am ce sa spun.. Multumesc..
Miruna isi taraste greoi picioarele si are privirea trista indreptata spre pamant. Razvan observa schimbarea Mirunei, iar eu il imping spre ea. Ca de obicei, Razvan incearca sa o faca sa zambeasca. Reuseste sa ii puna pe fata Mirunei un zambet. Dar un zambet fals. Razvan isi da seama si o ia in brate fara sa mai spuna un cuvant.
Ajunsi la scoala, Razvan ma intreaba ce se intampla cu Miruna.
Eu: Trebuie sa rezolvati asta impreuna.
R: Ce sa rezolvam?
Discutia noastra este intrerupta de Miruna care ma cheama.
M: Sper ca nu i ai spus..
Eu: Bineinteles ca nu. Dar trebuie sa vorbiti..ii aduc la cunostinta Mirunei.
La sfarsitul orelor plec singura acasa,lasandu i pe cei doi sa vorbeasca. Curioasa, o sun pe Miruna, dar din nou nu raspunde.
Raman cu gandul la ea.
A doua zi, in clasa intra pe usa Miruna si Razvan. Se tineau de mana. Eram bucuroasa sa stiu ca sunt impreuna,dar totodata simteam un gol in stomac. Nu stiu ce se intampla, s ar putea sa mi fie foame.
Ma duc la magazin cu Rebecca si Izabela si imi cumpar mancare. Ii vad din nou pe cei doi si,desi mancasem, inca ma durea stomacul.
In banca se asaza Miruna cu un aer de superioritate. Ii ignor comportamentul si o intreb:
Eu: Deci..te au ajutat sfaturile mele?
M: Bineinteles ca m au ajutat...
O bucurie ma cuprinde si gandurile mele sunt intrerupte de cuvintele rautacioase ale Mirunei:
M: Dar ma puteam descurca si fara ele.
Ma pregateam sa sar pe ea,dar Izabela ma opreste. Dezamagirea mea fata de comportamentul ciudat al Mirunei imi macina gandurile si sentimentele.
Am observat ca Miruna se schimba din ce in ce mai mult fata de mine.
Peste cateva zile ii trimit mesaj lui Razvan in care ii spun ca vreau sa ne intalnim sa vorbim. Intentionez sa ii zic despre comportamentul Mirunei,dar inca un mesaj anonim ma opreste:...