Capitolul 15

45 2 0
                                    

Pe neasteptate,apare in spatele meu Razvan. Ca de obicei,se asaza langa mine. Privim amandoi in gol. Isi intoarce privirea spre mine. Ma priveste in ochi. Nu este nevoie sa mi puna nicio intrebare. Stie deja raspunsurile. Este de ajuns sa ma tina strans in brate.
Trece o saptamana in care toti prietenii isi iau ramas bun. Acum sunt in aeroport alaturi de familia mea si de Razvan. A insistat sa ma conduca pana aici si sa si ia adio in ultimele momente petrecute impreuna. Ma imbratisaza strans si imi sopteste la ureche "Te iubesc." Raman fara cuvinte caci am simtit alte sentimente fata de el cand mi a spus aceste cuvinte. Parintii ma imping inspre avion.
In timpul zborului,priveam ganditoare pe geam. Ma gandeam doar la cuvintele lui Razvan. Deja ma cuprinsese dorul pentru prieteni si casa.
Dupa cateva ore, ajung in Anglia. Totul era diferit. Nimic nu era familiar. Nu ma simteam in siguranta in locuri straine. Dar stiu ca ma voi obisnui cu timpul. Ajung in actuala mea casa. Este una destul de spatioasa,dar nicidecum precum casa din tara mea natala. In curand, voi merge la facultatea in care am intrat.
Imi voi petrece o luna in care voi incerca sa ma acomodez ,sa cunosc locuri si persoane noi,cum ar fi vecini.
Acum,eu si sora mea ne plimbam in centrul orasului in care locuim. Ne asezam pe o banca. In spatele nostru apare o persoana cunoscuta. Era Victor,un vechi prieten din copilarie care a plecat din tara acum cativa ani. Am vorbit despre ce s a intamplat in ultimul timp si bineinteles ,ne a intrebat ce cautam in Anglia. Dupa ce i am explicat,am aflat ca va fi cu mine in facultate si ca imi este vecin.
O luna plina de vizitat orasul trece repede,iar eu trebuie sa merg in prima zi de facultate. Bineinteles, l am asteptat pe Victor. Pe drum, tacerea dintre mine si Victor este intrerupta de cuvintele lui:

RevedereUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum