His Cigarettes✔

A patruzeci si patra tigara

      Dupa intalnire, Juli se duse acasa si se culca. Cartile ii stateau pe birou, parca privind-o si impartasindu-i cuvintele lor.

        Satena s-a incruntat, oare ce planuia Aiden de fusese atat de dragut cu ea?

      Ce nu stia ea insa, era ca Aiden chiar planuia ceva. Inca un pas in jocul lui ciudat, privea fix tavanul din dormitorul lui.

      Se gandea la cat de ciudat e sa te gandesti la o anumita ochelarista
non-stop. Inca se gandea la cum dormise langa ea si mirosul ei era si in perna lui.
     
       La felul in care mormaia in somn si il mai lovea cu cotul sau piciorul. La cat de dragut arata fata ei in somn.

     Si asa nu reusi sa puna geana pe geana toata noaptea.

    Urmatoarea zii, totul incepuse ca o zi linistita. Fata era deja treza cu una dintre cartile pe care i le cumparase Aiden in fata si citea pe nerasuflate.

     Era ceva uimitor la citit, gandi Juli, te puteai ancora pentru un timp
intr-o lume atat de amagitor de ireala.
Cu prieteni care sunt alcatuiti din cuvinte, cu dusmani pe care ii poti invinge doar cu curaj si o sabie stralucitoare.

     Era ceva magic in asta. Pacat ca era doar o dezamagire efemera.

     Aiden rasufla greu si simtea cum inima ii batea nebuneste in piept. Trase inca o data aer in piept si rasufla incercand sa se calmeze.

     Alergase pana la apartamentul satenei si i se taiase respiratia. Batu in usa si mama acesteia raspunse vesela:

     - Oh, Aiden! Ce te aduce pe aici la o ora atat de matinala?

     Aiden isi lua un zambet tamp si ii raspunse cat putu de politicos:

    - Scuzati-ma, voiam doar sa vorbesc cu Juli. Am niste carti de imprumutat de la ea, adauga el incordat.

     Oare ea vazuse ca mintise? Femeia se dadu la o parte si ii facu loc sa intre, replicand la fel de bine dispusa:

   - Sigur, intra! Vrei sa ramai la micul dejun?

    Aiden aproba din cap si multumi scurt, apoi se duse direct la usa camerei fetei si striga:

    - Juli, pot sa intru?

     De cealalta parte a usii, fata se mira si isi spuse in gand ca nu e de bine. Deschise usa, intrezarind un Aiden cu obisnuitul lui ranjet si parul alb valvoi.
     
     Ochii lui negri erau abisuri neexplorate. Baiatul rosti privind-o:

     - Cum sunt cartile? Am venit sa citesc cu tine.
 
     - Sunt super, murmura fata si mai confuza. Sigur, hai sa citim.

    El intra, zambindu-i si o saruta. Juli uita de toate si aproape scapa cartea din mana, pana il impinse cu ea in piept si exclama:

    - Ce crezi ca faci?

    - Iti absorb cuvintele, rase Aiden bine dispus.

     Uite ceva ce Juli nu mai vazuse la Aiden, o stare atat de buna si linistita.
Ca si cum sufletul lui isi gasise locul potrivit si acela era sufletul ei.

    Apoi el strica tot, ranjind in continuare:
 
    - Hai odata, ochelaristo. Nu iti crezi propriul iubit?

    Fata tacu si se aseza pe pat, continuand sa citeasca. Aiden se aseza langa ea, cu alta carte de pe birou in mana.

    Doar ca o vreme nu a citit, doar a privit-o pe ea cum citeste. Si era ceva special in asta, ca si cum vedeai pe cineva cum se transpune sub ochii tai in alta lume si ii vezi fata, un amalgan de sentimente expuse.

    Aiden ranji cand se gandi la ce avea de gand, dar Juli il vazu.

    Si avea sa ii raspunda cu aceeasi moneda.