Pe Fuga

Capitolul 9

Există fericiri pentru care rămâi dator toată viaţa - La asta se gândea Alex, faptul că îi rămăsese datoare Doamnei X, o neliniștea, avea și dreptate. Nu era o bătrânică în vârstă și simpatică precum celelalte, ea era periculoasă, era întunecată și nemiloasă.

Casa in care acum cele două locuiau ii aparținea Doamnei X. De fapt, o parte din oraș ii aparținea ei, JiJi îi dăduse casa lui Alex spunându i că Doamna X nu vrea bani, dar intr o zi, o sa îi ceară să îi facă o favoare.
Alex n a vrut sa accepte dar JiJi a asigurat o că așa e mai bine, pentru că doamna nu accepta refuzuri.
Partea buna era că Alis nu știa nimic din toate astea, Alex preferase sa o tina departe de probleme de genul. Nu neapărat pentru că ținea la ea, dar dacă Alis ar fi pățit ceva din cauza ei s ar fi simțit vinovată.
Pe lângă casă, ii mai făcuse o favoare, le rezervaseră loc la liceul care îi aparținea, in care ea era directoare.

Alex stătea pe terasă, cu o cana de cafea in mână, privind în gol. Ceasul era foarte devreme, soarele dabea își făcuse apariția si afară era un aer rece.

Alis dabea se trezise si văzând o pe Alex acolo s a dus lângă ea cu o păturică, știind că e frig afară.

- Pentru mine n ai cafea? A spus Alis zâmbind și punând pătura pe Alex

- Hey neața, de ce te ai trezit la ora asta?

- Dar tu de ce te ai trezit?

- Eu... Hmm... Eu am vrut sa prind răsăritul :)

- Atunci țin să te informez că, soarele răsare exact din partea opusă. I a spus Alis privind o pe Alex amuzată

- Eu am soarele meu okey? Și răsare de unde vreau eu. Alex părea atât de serioasă când a spus asta încât dacă o vedea un pishiatru sigur o închidea

- Alex, ești sigură că bei cafea ? A exclamat Alis râzând

- Hai sa mergem sa luam micul dejun în oraș, i a propus Alex.

- Mai bine mergem la cumpărături și il fac eu, poate nu par dar sunt priceputa in bucătărie, i a răspuns blonda făcându i cu ochiu' și intrând în duș

-----------------

Trecuse o săptămână, totul mergea bine, ne făcusem și două prietene, vecinele de lângă, doua fete te treabă, ambele brunete, Mimi și Sandy. Locuiau împreună cu mătușa lor de 2 ani, și urma să mergem la liceul în care și ele învățau.

Mimi era cat mine la înălțime, o tipa liniștită, matură, prietenoasă, amuzantă și  când e cazul serioasă. În schimb Sandy era super activă, vorbăreață, pusa pe distracție... Nerăbdare

Chiar daca in prima seara când ne au bătut la ușa, ca sa ne ureze " bun venit", le am închis ușa în nas... În final am ajuns să mă înțeleg super bine cu Mimi. Era pe genul meu ca persoană, puteam vorbii cu ea despre orice.

Și cu Alis puteam face asta, dar la ea era ceva ce mă făcea să fiu neliniștită, nu puteam comunica așa deschis, cred ca de vina erau ochii ei, mă intimidau, și rar mi se întâmpla asta. 
Pe zi ce trecea mă simțeam mai apropiată de ea, dar în același timp distanta. Atunci când nu era prin preajmă îmi lipsea, mă obișnuisem cu ea. Mă obișnuisem sa ne tachinăm, sa ne enervăm una pe alta. Dar nu mai era ca la început, acum știam amândouă că glumim, și ne plăcea, cred că asta era modul nostru de comunicare.