S 2 Cap 1

427 25 5
                                    

   
        Cât timp a trecut? 2 ani? 3 ? Nici măcar eu nu știu sigur.
M-am vindecat ? Mi-a trecut ? Îmi mai pasa?
Multe întrebări a ? Multe, la care nu am un răspuns. Tot ce știu sigur e ca am încercat, chiar am încercat, m-am luptat, cu inima, cu mintea, cu mine însumi, dar in zadar.

A mea era o lupta fără scop, fără o parte învingătoare. Era ca și cum m-as fi jucat de una singura, stii? Când nu mai ai net pe laptop? Și te joci ceva ca sa nu te plictisești ? De una singura? Dap, cam așa.

    Iar acum ma găsesc pe marginea unei uși, dintr un tren vechi, care înaintează încet spre L.A.
E primăvara, observ câmpii plini de flori, copacii care da sa înflorească, am o stare de bine, de bucurie. Îmi era dor de sentimentul asta.
Pentru ca, am tot căutat fericirea, am alergat-o, dar e nemernica, nu s-a oprit neam. Am crezut ca sta in bani, nu a fost așa. Am crezut ca sta intr o relatie, nup, nici așa n a fost. Am încercat și găștile alea de prieteni cu serile in club, pot sa va zic ca nici asta nu a fost. Iar in clipa in care am renunțat, se pare ca am găsit o.
Fericirea mea consta in Ea. Gandul ca o voi revedea. Asta ma bucura

Pe FugaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum