Pe Fuga

S2 Cap3

Inspira, expira, inspira iar, expira iar... Nup nu merge, nu i ca n filme. Nu te calmezi, nu te relaxezi, ceva fierbe n tine și nu doar in tine, aparent da și pe afara. Se observa.

Nu mai ai control asupra picioarelor, mai ales la ăla drep, se mișcă ca nebunu. Palmele parca au intrat la apa, iar stomacul cu pieptul duc o bătălie, ahh, parca te ia și cu frig și tremuri in misjlocul verii.
Știu ca stii ce zic, ai simțit o și tu probabil cândva.

Aprind o tigara, și ma uit la ea, litera A e prima in contact, ce ii ia atât sa o găsească și sa apese odată.

- Vrei sa dau și pe difuzor ? Ce intrebare proasta... Logic ca vreau

- Nu, stai liniștita

- Alo. Ce faci? Uite pe acasă stăteam.
A da ? Okeyyy... Te aștept. Pa pa

Ce faci ma ?! Ce aștepți ?!

- Iarta ma ca intervin, da ce aștepți tu?!

- hummmm.... paiiiiii.... Mama ce ador oamenii care lungesc vorba

- Hai odată ! Zii !

- A ieșit de la facultate și e in drum spre noi, adică spre mine, ca na, știi tu...

Și eu ce naiba fac ? N am curaj sa dau ochii in ochii cu ea, n as ști nici ce sa spun... Stoata starea aia de agitație se transformase in... Tristețe

- Eu o sa plec, nu vreu sa ne întâlnim

- Nu fii copila! O sa se bucure.... cred   Da din umeri

- Amuzanto. Ma ridic și ma îndrept spre usa, dar aparent era prea târziu, cineva suna.

Okeyyyy acum ce fac ?Ma uit la Mimi care se uita la mine

- Fa ceva femeieeee Ii șoptesc
Sta câteva minute pe gânduri și îmi face semn sa ma duc sus

Fuck. Da stai. N am cum. Lângă usa e geamul care bate spre direcția in care ar trebui s o iar ca sa ajung la scări, și m ar observa. Ii fac semn ca n am cum și încerc sa ii arat. Da aparent nu înțelege așa ca ma pun pe burta și ma târăsc pe jos pana acolo.
Trebuia sa ma duc eu in armata...

Odată urcând și ultima scara Mimi îi deschide usa.

- Heyyyy Spune Mimi și o ia in brațe

- Hey, ce faci? O întreba ea și ii raspunde la îmbrățișare.
O doamne... Are aceasi voce... Se pare ca nu s a apucat de fumat

- Stăteam cu o veche amica, intra te rog. Ba ce ?! Face misto de mine ?

- Pai și unde e ? Întreabă Alis curioasa

- Sus. Ii Răspunde Mimi. Oare dacă sar de aici am timp sa fug cu un picior rup fără sa ma observe ?

- Pai și? De ce nu coboară ?

- Doarme. Ii răspunde ea.       Pffff... Respir ușurața. Te joci a ? Bine Mimi

        De aici nu o pot vedea, dar măcar o aud, îmi ajunge și asta. Dacă as vedea pe altcineva făcând așa in locul meu, l as numi cel mai lași om de pe pământ. Ce are de pierdut ? Sa iasă sa vorbească. Fie ce o fi

Da uite ca, atunci când e vorba de noi, logica isi ia concediu iar frica, teama, copilaria, prostia isi începe tura.
Stau întinsa pe ultima dreapta, rezemata cu spatele de perete, îmi vin in cap mii de gânduri, iar cum vin, așa și pleacă.

- Și amica ta de unde e ? O aud pe Alis. Și îmi revin deîndată.

- Ehh, de peste tot. Ii spune Mimi râzând
De câțiva ani tot bântuie pe aici pe acolo, nici ea nu mai știe de unde a venit.   Nu ma pot abține și ii dau mesaj

" O sa îmi plătești !"

" Cu drag. Sper ca ai mărunt sa îmi schimbi"

Ce scârbă de om....

- Dacă nu dormea va făceam cunoștința. Sunt sigura ca ai fi plăcuto.

- Păcat. Ii raspunde Alis râzând.

Poftim? Sunt plecată doar de câțiva ani și deja ma înșeli ?!

Din bârfe n bârfe... Trece o ora, iar din câte văd niciuna n are de gând s o termine.
Așa ca ma pun in pat lăsând usa deschisă sa mai pot auzi.